Romanță pentru roua care doare

Și unghii-mi sapă în țărână, la rădăcina sângerie crestată-n lung de timpurie, fiindcă le-am fost la îndemână. Ei or veni ca să mă taie, din ramuri să le fiu cenușă și boiandruc de peste ușă, sau doagă bună de butoaie. Și-oi trosni în foc de doruri la degetele-ți prea curate, în trunchiul meu frumos brodate, când tu visai la dulci amoruri. Unde-ți vei pune tâmpla oare de va rămâne un dâmb pustiu? Căci talmă-n ploaie n-o să-ți fiu ci doar o rouă, care doare.