Nebunul eu și tu nebună
Nelalocul lui e gândul care încă nu l-am scris, căci deșartă e povara sângerie spre suiș. ce-ntuneric și ce toamnă vor să vină pe furiș peste locul meu ce nu e, peste tot ce ți-am promis! o
În urma-mi de cenușă
Pe sânii tăi fierbinți ard vise necuminți și ochi pierduți de minți pe sânii tăi fierbinți. Pe gura ta de foc ard vise nenoroc prezise de proroc pe gura ta de foc. Pe urma-mi de cenușă e
Prea mulți de mâine pentru un singur azi
Prea mulți \"de mâine\" și prea puțini \"de azi\", firimituri de pâine te-mpiedică și cazi în hăul neștiut din \"mâine\"-le pustiu. Adormi cu gândul ciut și atunci n-o să mai fiu! Prea
Zilnicele îndoieli
Îndoi și ziua mea de mâine, prea neschimbată din caiete De ce-aș avea acum regrete: dacă-s prea multe sau puține? Tot ce s-a spus e scris deja, învălui slovele prin minte, știut fiind de
Ramă de adult
Și te-ai înrămat frumos te-ai gătit atât de bine c-ai uitat cumplit de tine și copilul ce-ai fost, cel ce desena-n caiete rame pentru mai tărziu cu creionul vișiniu linii frânte pe-un
Tango naiv
Ale mele, ce au? Ale tale , ce zic? Ale noastre nu dau, Și-ale lor interzic. Ale mele mai sunt? Ale tale vor, oare? Cu ale lor mă confrunt, Și-ale ei dor mai tare. Ale mele surâd Și-ale
Romanță pentru roua care doare
Și unghii-mi sapă în țărână, la rădăcina sângerie crestată-n lung de timpurie, fiindcă le-am fost la îndemână. Ei or veni ca să mă taie, din ramuri să le fiu cenușă și boiandruc de peste
Romanța efemerului mut
Dintre sute de cuvinte amintesc vreo două care, deși simple și precare ori naive, le țin minte. Prin banale alfabete literele cad din nou, răscoliri de dominou, fade umbre pe-un
In a Death Car
Cântă-mi Gorane, mult șoptit! Așa cum știi tu cel mai bine, pe glas duios de mandoline. Cântă-mi să știu că n-am murit! Și spulberă de tot asfaltul din urbea putredă-schilod, să-nfing
Prinț și cerșetor
E-un rege de răscruce, știi? nepăsător printre claxoane și printre fetele morgane Prinț al caninelor frății. E-un rege fără de supuși cu o ținută maiestoasă și demnitate contagioasă emblema
Epigrama
Unei blonde plicticoase Tu știi că n-ai să-mi cauți vină mie, sleioasă pată de rugină ? O, blondă! cu iz de miere și lumină ș-atât de brună-n rădăcină...
Rost O\'Gol
În goliciune și în deznadejde jumatatea goală își țuguiește buzele în sus primenindu-se. Din prea plinul de sine jumătatea plină risipește cu nesabuință, gurii flămânzite, câte un
Unei flori de iedera
Tu ied erai șuie din Rai, iedera-i
mesaj de departe
Îți scriu Marițo din zavoi știi când ne fugăream noi doi urlau și cânii după noi. Dă-mi Doamne mintea de apoi! De dor îți scriu cu mari jeli cu gura plină de scrijeli Mai bune erau ali
gânduri împietrite
Scrâșnesc semne din măduva oaselor. În tigva țintuită de falange putrezește și ultima dilemă: A fi sau a fi fost? În Muzeu, Gânditorul împietrit își așteaptă mut dumirirea.
gânduri murdare
mânjind asfaltul cu piciorul stâng toate speranțele mele de drept s-au spulberat. am devenit subtil,rotund, maleabil, nezgomotos pentru orasul meu. ma rostogolesc.
gând nătâng
Din îndurarea gândului nătâng, fulguitorul zălog, prins la urechea Zânei Păpădiilor, n-a mai ramas decât gestul rugăciunii, falangele plânse dintr-o salcie de amurg.
Gânduri
Din îndurarea gândului nătâng, mânjind astfaltul cu piciorul stâng, scrâșnesc semne, strâmbe lemne ce mă mai ard și le mai plâng. Din risipirea visului frumos pe hainele umile de pe jos mă
Partaj
Să nu te uiți în urmă când mă uiți! Să nu te apleci înspre mine; Ai să te frângi despletindu-te de goliciunea mea, cu vuietul ușii din urmă închise m-ai lua și n-aș mai fi. Ia cu
Prin mine ninge
De dimineata molcom si preaplin de liniste ninge intruna si eu ma toooot uit pe ferastra veche dupa tine insa curgerea tacuta ma trece de alta parte a sinelui. Cum m-a surprins si anul asta, iaca
Zborul
Cineva mai știe că și eu am ucis o vrabie. O mai ucid și acum, zilnic, nemaifiind copil, nemaifiind eu Cineva mai știe că și aripile din mine nu mai sunt aripi că și zborul din mine s-a
Noroc c-am plans
Ce noroc am putut să am că m-am născut în ziua în care m-am născut și ce de mult am plâns vai ce-am mai plâns pentru asta...
Nu cad frunzele in toamna aceasta, doamna
Nu cad frunzele in toamna aceasta, doamna ci ochii mei imprimati pe fiecare dintre ele. Culorile toamnei nu sunt ale ei in toamna asta ci suvite din parul meu blond. Vantul ce adie nici el nu
