Partaj

Să nu te uiți în urmă când mă uiți! Să nu te apleci înspre mine; Ai să te frângi despletindu-te de goliciunea mea, cu vuietul ușii din urmă închise m-ai lua și n-aș mai fi. Ia cu tine pereții camerei mele de împrumut, cărțile mele, cuvintele ne rostite ce mă mistuie, Ia-mi și motanul, canarul, tabloul iubit paharul uscat în care-mi torn neputința, țigara din coltul gurii, ia mi-o! S-a stins! ia-mi degetele mângâietoare, ia-mi ochii din picăturile de apă ia-mi buzele de pe fructul păcatului. Să nu te uiți în urmă după mine, fiindcă nu m-ai recunoaște. Fără tine n-aș mai fi eu. Din partajul acesta îngăduie-mi partea care n-a fost, Fie-ți milă de gândul meu bun și lasă-mi-l.