A plouat două ore, iar bulevardul ce duce spre gară e cețos și întunecat . De pe o bancă maro se aud două glasuri vesele:
-De ce trebuie să cad din cer de fiecare dată când te văd?
-Pentru că mă
-Nu mai e apă! zise o voce feminină puțin ascuțită trădând enervare sau poate tulburare.
-Mă duc eu! Vocea copilului se auzi stins abia acoperind zgomotul de vase trântite ce venea dinspre
in mare de fluturi sa stii
nu poti sa sa te bucuri a fi
o gaza cu aripi de colb
un vierme, o musca, un ciob.
in zgomot de mari papadii
nu poti sa te bucuri a fi
un pai fara vant, fara sot
o
B deschise ușa compartimentului , crispat și grăbit să scape de povara bagajelor . Își dorea locul de lângă geam cu fața spre direcția de mers, să deschidă geamul și să aprofundeze visarea. În
Savurez clipa aduceri aminte a bucuriilor trecute. Nu e scurtă pentru că bucuria biruie întotdeauna timpul, nici lungă pentru că două picioare înfipte într-o realitate prezentă m-au învățat să
Nori de praf plutesc deasupra gării. Albastrul cerului e aproape uitat, oamenii s-au resemnat cu pierderea seninului, din când în când doar, câte un om privește lung înspre văzduhul întunecat,
CP