Savurez clipa aduceri aminte a bucuriilor trecute. Nu e scurtă pentru că bucuria biruie întotdeauna timpul, nici lungă pentru că două picioare înfipte într-o realitate prezentă m-au învățat să
B deschise ușa compartimentului , crispat și grăbit să scape de povara bagajelor . Își dorea locul de lângă geam cu fața spre direcția de mers, să deschidă geamul și să aprofundeze visarea. În
in mare de fluturi sa stii
nu poti sa sa te bucuri a fi
o gaza cu aripi de colb
un vierme, o musca, un ciob.
in zgomot de mari papadii
nu poti sa te bucuri a fi
un pai fara vant, fara sot
o
Nori de praf plutesc deasupra gării. Albastrul cerului e aproape uitat, oamenii s-au resemnat cu pierderea seninului, din când în când doar, câte un om privește lung înspre văzduhul întunecat,
A plouat două ore, iar bulevardul ce duce spre gară e cețos și întunecat . De pe o bancă maro se aud două glasuri vesele:
-De ce trebuie să cad din cer de fiecare dată când te văd?
-Pentru că mă
-Nu mai e apă! zise o voce feminină puțin ascuțită trădând enervare sau poate tulburare.
-Mă duc eu! Vocea copilului se auzi stins abia acoperind zgomotul de vase trântite ce venea dinspre
CP