Texte în proză

Savurez clipa aduceri aminte a bucuriilor trecute. Nu e scurtă pentru că bucuria biruie întotdeauna timpul, nici lungă pentru că două picioare înfipte într-o realitate prezentă m-au învățat să

CPcorneliu aurelian paraschiv

0

1

B deschise ușa compartimentului , crispat și grăbit să scape de povara bagajelor . Își dorea locul de lângă geam cu fața spre direcția de mers, să deschidă geamul și să aprofundeze visarea. În

CPcorneliu aurelian paraschiv

0

0

Nori de praf plutesc deasupra gării. Albastrul cerului e aproape uitat, oamenii s-au resemnat cu pierderea seninului, din când în când doar, câte un om privește lung înspre văzduhul întunecat,

CPcorneliu aurelian paraschiv

0

1

A plouat două ore, iar bulevardul ce duce spre gară e cețos și întunecat . De pe o bancă maro se aud două glasuri vesele: -De ce trebuie să cad din cer de fiecare dată când te văd? -Pentru că mă

CPcorneliu aurelian paraschiv

0

0

-Nu mai e apă! zise o voce feminină puțin ascuțită trădând enervare sau poate tulburare. -Mă duc eu! Vocea copilului se auzi stins abia acoperind zgomotul de vase trântite ce venea dinspre

CPcorneliu aurelian paraschiv

0

2