*77. Din această zi, participă şi Sonya la întâlniri.
Pentru a nu mai întârzia la întâlnire, Lucian plecă mult mai devreme din nava albastră ziua următoare, marţi, 04 martie 2092, în jurul orei
*76. Din nou refuzat şi din nou aproape de jurnalul Liei.
Cum însă Lucian nu reuşi atât de curând să-şi elibereze pantalonii dintre dinţişorii căţelului, porniră aşa spre laborator, înaintând
*75. Cu Spot la întâlnire.
Ajunseră cu bine în oraş, toţi trei, deci, chiar şi căţelul, fără a fi nevoie ca Lucian să-l strige de multe ori, fiindcă dalmaţianul îi urmă de bună voie. Astfel
*74. „Te iubesc!”.
Iar Lia rămase împreună cu Lucian, pe suprafaţa albă a planetei, unde se afla şi căţeluşul Spot, jucându-se printre mese.
- Bine. Am rămas totuşi cu tine. Acum aş putea ştii de
*73. Reconcilierea.
Pe la ora 04.00, căţelul adormi, însă nici stăpânul său şi nici cei ce-i făcuseră acest cadou, nu-i urmară exemplul, dec,i nu se retraseră, pentru a se odihni, iar spre bucuria
*71. 29 februarie, ziua în plus a anului 2092.
Pentru Lia, faptul că nu-l mai vedea pe Lucian era destul de dificil de suportat. Se obişnuise cu prezenţa lui zilnică şi îi simţea lipsa mai acut ca
*69. Căţelul.
Ceilalţi nu părăsiră nava albastră imediat după retragerea comandantului lor, mai rămaseră pe puntea principală vreo câteva minute. Când ieşiră afară, pentru a se îndrepta spre
*67. Prima urgenţă medicală a anului 2092.
Îngrijoraţi de starea colegului lor, comandantul misiunii, intrară toţi în cabinetul medical.
- Bine. Aşezaţi-l aici, le indică Stela campionului şi lui
*65. Sărutul.
Plecase de la supercomputer şi încercă să nu se mai gândească deloc la dom’ director şi la posibilitatea ca dânsul să-i fie tată. Alungă, deci, această idee din gândul său, fiind
*64. Sid se destăinuie. Aproape de jurnalul Liei.
Zilele următoare nu aduseră nimic nou. Lucian nu părăsea interiorul navei sale, decât foarte rar, iar atunci pentru scurt timp, doar afară, pe
*63. „La mulţi ani, Diana Enka!”
Ziua următoare, joi, 10 ianuarie 2092, trecu apoape în acelaşi fel. Lucian rămăsese doar în navă. Şi chiar era ziua mamei lui, Diana Enka. Trist, îi privi chipul
*62. Toane…
Odată cu sfârşitul primului weekend al noului an, 2092, se încheiase şi scurta vacanţă de două săptămâni pe care Lucian le-o acordase cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Deci, odată cu
*61. Primul week-end al anului 2092, în compania Sonyei.
Prima săptămână a anului 2092 se apropia deja de sfârşit. Era sâmbătă, 05 ianuarie 2092. De când plecaseră colegii săi, Lucian rămăsese la
*58. Proiectul „Căţeluşul”.
În acest timp, în oraş, Lia, nerăbdătoare să ia legătura cu colegii ei, se prezentă fără întârziere în cabinetul medical al Stelei, pe la ora 12.00, unde o găsi doar
*57. Aprobarea celor din laborator.
Aproape că se înserase, iar Lucian se afla încă pe puntea principală a navei sale albastre, admirând tăcut brăduţul împodobit. Însă în cele din urmă se hotărî
*56. O propunere trăznită.
Între timp, colegii lui, împreună cu cei doi fraţi Kuny, se aflau în interiorul avionului care-i ducea spre marele oraş artificial de pe Proxima.
- Ştiţi, în ultimul
*55. Măseaua cea nouă.
Ziua următoare îşi făcuse debutul ca de obicei, în jurul orei 07.00, odată cu răsăritul stelei centrale, Alfa, care nu aşteptase ca membrii echipajului terestru să se
*54. Crăciunul.
Mult aşteptata zi a Crăciunului sosise, în sfârşit. Era primul Crăciun pe care-l petreceau nu pe Terra, ci pe suprafaţa Proximei, însă din nefericire pentru ei, tot în interiorul
*53. Ajunul. „Moş Crăciun”.
Până în seara acelei zile terminaseră deja de împodobit bradul artificial, cu toate ornamentele găsite, unele realizate chiar de ei, în mod ingenios. Brăduţul fu
*52. Jocul.
Numai domnul To Kuny plecase, ceilalţi rămăseseră toţi la bordul navei „Pacifis”, de data aceasta culcându-se prin rezervele lor, fiindcă n-ar mai fi putut rezista fără a dormi încă o
*51. Aniversarea Mariei.
Fiind totuşi încă prea devreme pentru a se îndrepta spre locul de întâlnire cu Sid şi Lia, Lucian decise să-şi caute colega, la ea „acasă”, adică în apartamentul în care
*47. „Moş Nicolae”.
Prima săptămână a lunii decembrie nu anunţa nimic spectaculos pentru membrii echipajului navei „Pacifis”. Zilele treceau, una câte una, aproape în mod asemănător. Luni, marţi,
*44. Lecţia de dans.
Şi tot aşa trecu şi a doua zi a acestui week-end, duminică, 25 noiembrie 2091, cu alte mici diferenţe. Anume, spre seară, plictisindu-se de atâta singurătate şi de a mai sta
*43. Legătura „acasă”. Mesajul.
Miercuri, 21 noiembrie 2091. Noua zi nu se lăsă prea mult aşteptată, sosi fără întârziere. Nu se luminase încă bine de ziuă, când Mihai se trezi încetişor, uşurel,
CG