*108. Ghiocelul. Neîncrederea.
Lia rămase împreună cu cei doi fraţi Kelso până seara, pe la ora 18.00, când se retrase spre camera ei, unde, spre surprinderea ei, o găsi pe sora mai mică, Ly,
*106. Lucia.
La 12.45 erau deja toţi în laborator toţi, mai puţin Nick şi Maria. Spot era şi el acolo şi era foarte bucuros, fiindcă recunoştea locul în care-şi petrecuse prima lună de viaţă.
*104. Victor.
Lia intrase în camera ei la ora 21.45, însă nu rămase prea mult acolo. Plecă, evident, după cum era de aşteptat, la tatăl ei, To Kuny, care o întâmpină bucuros, deşi nu se aştepta ca
*103. Minciuni sau secrete?!
Lucian şi Lia intraseră în laboratorul de plante artificiale. Îşi închipuiau că s-ar putea ca Sim să nu mai fie tot acolo unde le spusese Sid că l-ar putea găsi, doar
*102. Ursuleţul de pluş şi păianjenul.
Trecuse aproape o oră de când se aflau la bordul navei albastre, în căutarea unui cadou pentru Sim Ox şi încă nu găsiseră ceva care să i se potrivească
*101. Planuri.
Lucian şi Lia se aflau încă în marele oraş de sub cupolă, plimbându-se pe aleile unui parc, când se apropia de ora 12.00.
- Luci, ne vom mai întâlni cu Sonya şi Sid astăzi?
-
*99. Noua cameră.
Domnul To Kuny îi conduse până la camera ce avea să devină a comandantului misiunii, Lucian, o cameră liberă, aflată în apropiere, pe aceeaşi stradă cu biroul domnului Kuny,
*98. De vorbă cu Preda Victor.
Oraşul artificial de sub cupolă... Lucian şi Lia ajunseră destul de repede în interiorul marelui oraş.
- Scumpa mea... exclamă bucuros domnul To Kuny în momentul
*97. Ultimele dezvăluiri.
Nici nu ajunseră bine afară, că Lucian, după cum îi era obiceiul, o îmbrăţişă şi o sărută.
- Luci, te rog... îi şopti ea sugestiv.
- Lia, parcă suntem prieteni acum, îi
*96. Povestea „Vulturului”.
Lia acceptă să rămână totuşi, în continuare, deşi se simţea oarecum stânjenită faţă de Lucian acum, că el aflase care-i erau sentimentele ce le avusese mereu faţă de el
*95. Returnarea filelor.
Spre seara acelei zile de duminică, 25 mai 2092, Lia îşi reveni de sub efectul celor câteva pahare de şampanie, deci, îi mai dispăru din buna-dispoziţie ce o cuprinsese
*94. Prietenia. Petrecere în doi.
Duminică, 25 mai 2092. Lia sosi la bordul navei albastre cu puţin după ora 12.00 şi-l găsi pe Lucian pe puntea principală, deşi nu s-ar fi aşteptat ca el să fie
*93. În atelierul de pictură.
Dimineaţa, Lucian se trezi mai târziu, de fapt fusese din nou trezit de către dalmaţianul său, Spot. Era vineri, 23 mai 2092. Şi se lăsase trezit de dalmaţian, pentru
*92. Cititul foilor.
Lucian reuşi să ajungă la bordul navei sale de abia la ora 21.30. Aici fu întâmpinat de cei doi roboţi şi de dalmaţianul Spot, care nu adormise încă. Lucian întârzie doar preţ
*91. File rupte.
Ziua următoare, miercuri, 21 mai 2092, Lucian se văzu trezit tot de căţelul său, Spot, care utiliza aceeaşi metodă de a-şi trezi stăpânul, adică linsul feţei. Doar că de data
*90. Secvenţe din trecut.
Fiind îngândurat, ajunse la bordul navei albastre de abia la ora 02.07. Încă nu-şi amintise ce era cu „Vulturul”. „Vulturul” şi dom’ director...
Însă, dat fiind că la
*89. Lucian şi supercomputerul Proximei.
Luna aprilie 2092 debutase cu aniversarea domnului To Kuny, actualul conducător al Proximei şi cu o originală păcăleală pe care comandantul navei
*88. Amintiri...
Lucian, Lia şi Spot rămaseră în compania celor doi fraţi Kelso până în seara acelei zile, când se despărţiră, în jurul orei 20.00. Sonya şi Sid porniră spre casă, iar Lucian,
*86. Pictorul.
Seara, după despărţirea de cei doi fraţi Kelso, reveniră toţi trei la bordul navei, Lucian presupunând că îşi vor găsi colegii tot acolo. Şi nu se înşelase; un avion oprit în
*85. Pete şi „buline”. Noile rezerve.
Prima zi a acestui weekend, sâmbătă, 22 martie 2092, trecu pentru Lucian într-un mod pe care oricare dintre colegii săi l-ar fi considerat tare neplăcut şi
*84. Curăţenia.
Prin urmare, vineri, 21 martie 2092, îl găsi pe Lucian la treabă, pe care o începu de cum se trezi, adică de dimineaţă, devreme. Evident, cei doi roboţi i se alăturară în curând,
*82. Dublă aniversare.
Din nefericire pentru lungan, nu mai primi vizita nici unuia dintre colegii săi în acea zi, măcar pentru a-l felicita, dacă nu pentru a-i oferi un micuţ cadou din partea
*80. După încheierea şedinţei.
Seara, şedinţa lor din acea zi se încheie de abia la ora 19.30. Stela privea des spre comandantul misiunii, remarcând cât de vesel părea tot timpul, pe tot parcursul
*78. Computerul defect.
Prima zi în care şi Sonya participase la întâlnirile zilnice, alături de Lia, Lucian şi de fratele ei, Sid, se apropia de sfârşit, fără să se fi petrecut şi alte incidente
CG