cornel marginean

Draga Petrut, te rog sa ma ierti ca nu am raspuns comentariului tau inca, a trecut mult de cand tu ai citit poemul
cu prietenie

voi citi textul sa vad ce nu e in ordine,

pe de alta parte e abea a patra pagina (sa zicem) a romanului, inca nu am pus in scena personajele

acest Salmon, cu inclinatii spre astfel de istorii, a aflat intamplator ca un dis-haker s-a hotarat sa se arate

daca nu cumva este altceva la mijloc.....( puncte puncte)

oricum, imi pare bine ca citesti pe aici

cu prietenie

Ma bucur mult de comentariul tau. Acest text despre zero era un mic studiu pentru a continua cautarea in semnificatiile Codului liniar de ordin zero.

Se pot spune multe dar nu este aici loc , sper sa vorbim despre codul liniar atunci cand ne vom intalni.
cu drag

Iti multumesc pentru bunatatea pe care ai presarat-o printre randurile comentariului tau. Filozofii sunt acei oameni buni, intelegerea ii duce la tristete si apoi la bunatate.
Spuneam ceva mai sus despre aprecierea mea pentru cei care inteleg.
Sunt intelesuri ale lui zero:) sau alte intelesuri, complicate, din tehnica sau din stiinte si mai sunt si intelesuri vii, cele ale oamenilor.

Cu admiratie pentru o Doamna si cu prietenie pentru o colega de pe poezie.ro.

D-le Anton Vasile, va multumesc pentru comentariul pe care l-ati scris pentru acest text. Discutia despre zero este lunga si desigur interesanta.

Va urez toate cele bune. Cu prietenie.

speranta intelegerii

Scopul cautarii (nu cel al cercetarii) filozofice, adică al unui fel de filozofari, este cel de a intelege. Iar textul acesta, o discutie pana la urma, nu are alt scop decat a ma face sa inteleg cate ceva despre ideile ce i se pot atribui lui ,,zero,,. Este chiar un exercitiu, de a merge din aproape in aproape, pe drumul intelesului, de la ceea ce se stie de catre orisicine despre zero spre ceea ce nu se stie. ( voi introduce in text aceasta precizare)
Prin publicare, cu riscul oricaror feluri de pozitii ale cititorilor, cel ce publica are speranta intelegeri de catre cititori si apoi castigul unor idei noi, pentru a intelege el - mai mult. In acest sens, d-voastra v-ati ales cu ceva citind textul, cum singur spuneti, eu insa nu m-am ales cu nimic citind comentariul lasat.

In experienta mea, intr-un domeniu complex, am avut contacte cu foarte multi oameni. Rar am avut norocul sa intalnesc oameni dotati cu puterea reala de a intelege. Cei mai multi au pretentia aceasta nestiind macar ca ei nu inteleg.

Cu ceva m-am ales si eu totusi: sa ii apreciez mai mult pe cei ce inteleg.

Este placut sa citesti desprea aceeasi dragoste, a noastra, pentru Eminescu si pentru poezia lui.

Ai dreptate sa spui ca pe masura ce trece timpul fiecaruia, poezia aceasta pare mai de inteles si noi gasim mereu ceva nou citind-o.

Ai scris foarte frumos despre Eminescu, ai putea sa scrii si tu ceva anume despre poezia lui, sa dezvolti o idee sau mai multe, este o mare satisfactie sa descoperi.

,,Dar dintre toti cei pe care ii cunosc, putini stiu sa-l recite pe Goethe
asa cum eu stiu sa recit si sa traiesc poeziile lui Eminescu! ,,

Aceasta comparatie sincera , a ta, de mai sus, are menirea sa il urce pe Eminescu, printr-o frumoasa mandrie, pe o inaltime a acestui secol si sa il pastreze in valoarea sa autentica adaugand iubire. Secol de secol, cei care il vor intelege pe Eminescu il vor si iubi, este acea minune pe care a pus-o in poazie.
Poate ca la fel este in orice limba. Nu stiu. Stiu ca la noi acesta iubire se petrece.

c

curs limpede

intr-adevar ai facut o schimbare nu doar de stil dar si forma ideilor din poezie are o anume silueta

un anumit cure limpede,

parca ar fi o holda de pe malul acelei frumoase ape pe care ai postat-o in fotografia de pe pagina ta.

,,Vuietul lumii îmi acoperă cu umbra lui sufletul.,,

acest vers parca nu termina poezia ci o reincepe, este la fel unui haiku extins
in care ideea din versul final irumpe la nivelul unui intreg care nu cuprinde doar lumea acestei poezii ci totul

o mica sugestie : albastru repetat in strofa doua trezeste cititorul din ideea frumoasa de acolo , au as lasa doar :,,spre cerul dimineții,,

cu drag

ma bucura vizita, voi mai trece sa te citesc
pe planeta ,,ta,, )

cu prietenie

Imi face mare placere ca un fizician se apropie de acest subiect. Am citit biografia ta si se dovedeste ca ai resurse mari pentru a intra in aceasta discutie. Cel care a descoperit codul, NICOLAE PINTE , locuieste in Bucuresti si are o carte scrisa, captivanta, despre Teoria speciilor informationale, teorie ce ii apartine. Codul liniar este una din bazele acestei teorii. Cartea se gaseste la libraria Eminescu.

Ceea ce ma doare este ca aseara nu am verificat textul si nu am observat ca 2 la puterea n a fost scris simplu 2n, ceea ce a sfaramat matematica, pentru cei care au cititi astazi textul .

Pentru asta imi cers scuze si tie si celor care au citit si au fost probabil nedumeriti

Fraza ta : ,,Cred că se poate dezvolta mai mult,,. o consider ca un fel de hotarare de a te lua la tranta cu aceste idei , din acest eseu si cu cele ale cartii mai sus pomenite

Astept cu viu interes o parere a ta, mai dezvoltata, prin care sa intri si tu in ,,hora,, codului liniar , langa noi.

Cu prietenie sincera

am revenit sa vad reactia ta, adica a talentului nativ, in fata nevoii de a accepta si privirea cititorului,

acesta este atuul tau, talentul,
dar citind parerile celor cea au ajuns departe avand ralentul, toti au spuns ca acesta este doar o conditie esentiala, insa valoarea lor, cu toate avantajele si dezavantajele ( vezi viata lui Eminescu) nu a fost recunoscuta dacat in urma unei munci si perfectionari uriase

milioane de talente dispar din cauza acestei site care este: efortul sistematic


cu stima

Adriana si Iulia

despre ,,noi,, a vorbit si Eminescu, despre unii, cei nesinceri si incapabili de a accepta valoarea aproapelui, e lunga ideea demagogiei si stramba , dar este reala, adica nu i se poate cineva impotrivi usor si fara daune

Elena,

ai scris un comentariu concentrat si documentat, cu idei esentiale despre ceea ce este pentru noi poetul,

faptul ca si-a asumat in felul absolut tot ce era si ce reprezenta el in cultura in care se nascuse dar si in viata propriei sale persoane (sociale) mi se pare un exemplu pe care nu l-au urmat prea multi

ma bucur ca am dialogat cu voi despre Eminescu, de ziua lui

cu prietenie
cornel

am citit cu uimire si placere textul, are valoare literalmente,

poate insisti mai mult in descriere si in acea dezvoltare comparativa prin acel tip de prelungire a ideii ,,parca,, si pui mai putine verbe active, adica actiuni mici si firesti ale personajelor,

istoric nu-mi dau seama daca unele lucruri nu sunt dintr-o epoca de dinainte de 89 amestecate cu cele de dupa 89, e o senzatie,

daca sunt de dupa, este foarte dur ce scrii si ce descrii

iti urez succes cu acest roman interesant, bun pentru scenariu unui film realist, al unui regizor priceput

daca ai vreme, te rog sa intri pe pagina mea si sa citesti textul denumit
,, teancul de euro,, -acolo am incercat si eu, pe doua pagini, un astfel de personaj- incercand sa armonizez acel rapot intre ideea comparativa si verb, despre care te-am sesizat mai sus

cu prietenie

cornel

textul m-a induiosat, ii doresc copilului si familiei numai bine,

scrisul tau este foarte bun , te laudam la un alt text dar aici ai deja nuante de calitate sigura

felicitari Maricica

De cand nu am citit un text de-al tau ai crescut enorm, felicitari!

mi-a placut.

o poezie care imi place,

poate este usor monotona,

poezia este cred si o extensie din iubire in rotatie a plictiselii de cumva... a banalului a iubi, devenit anunt simplu

foarte interesant este : ce pozitie obtine Alina in acest a iubi individual si denuntat public, imi place

felicitari

Asa politete se rasfrange obligatoriu intr-un raspuns complementar comentariului de ieri.

Am recitit acum textul tau, cel de mai jos, pus repede probabil in pagina, dar ,,stralucitor,,. Ma refer la lumina.

Aici ai facut o a sasea demonstratie ....


,,-dati-mi doua mere, va rog, zise poetul dan mihut vanzatoarei de la buticul din intersectie
-de care, domnu\'?, raspunse ea, lenevos, cu ochiul drept inca lipit de poza de la pagina 12, \"practic in bucatarie\"
-doua mari, frumoase, rosii si bine coapte sa fie...stiti, am gastrita...
-alea rosii sunt mici , alea mari sunt verzi, iar alea coapte si frumoase s-au terminat.si erau galbene.altceva mai vreti?
-mda, pere aveti?
-avem, una .v-o cantaresc?
-una? una nu-mi ajunge...
-nu? da\'cate vreti, de fapt?
-pai, doua...chiar nu mai gasiti inca una?va rog....
-pai, nu, ca tocmai am luat eu una si am muscat din ea.dar pot sa va dau marul meu, e mare, rosu si frumos si n-am apucat sa musc .vi le cantaresc?
-mmhhrrhhmm, zise poetul dan mihut, scanand combinatia...nu, merci
-da\' de ce, ca e mari, e coapte si dau frumos in fructiera
-nu, merci, repeta demn poetul, cu ochiul mintii lipit cu incapatanare de modelul ideal.scuzati de deranj, saru\'mana...
-nu face nimic...auziti, domnu? nu vreti un borcan de marmelada? are de toate si va iese mai ieftin.vi-l impachetez? ,,


cu prietenie

Poezia ta, spusa rar parca, asezat, prin cuvinte anume, ca si fulgii de atunci , imi aminteste de ulita si de cararile maturate pe langa casa noastra, taiate de tata prin zapada mare de tot.
Parca vad copacii din curte si cei doi pomi uriasi, dudul ce se intindea peste cuhnie si peste curte si parul zvelt si gros, cu o coroana enorma , din gradina. Erau asa de stralucitoare si de pline cu zapada cracile lor de parca erau imbracati cu paltoane albe, sofisticate, cu mii de maneci si mii de umere rasucite de lumina.
Privind dudul si parul acum, vad doar lumina aceea si linistea divina din versul tau de pe urma.
cu dor
cornel