Zero, sau o discuție despre imposibil

Zero, sau o discuție despre imposibil Căutări filozofice ,, Și cu toate acestea, de-a lungul întregii sale istorii, în ciuda respingerii și a exilului, zero i-a înfrânt întotdeauna pe toți cei care i s-au opus. Omenirea nu a reușit niciodată să îl oblige pe zero să se integreze în filozofiile ei. În schimb, zero a modelat viziunea omenirii asupra universului – și asupra lui Dumnezeu.,, Charles Seife Scopul căutării (nu cel al cercetării) filozofice, adică al unui fel de filozofări, este cel de a înțelege. Iar textul acesta, o discuție până la urmă, nu are alt scop decât de a înțelege ideile ce i se pot atribui lui ,,zero,,. Este chiar un exercițiu, de a merge din aproape în aproape, pe ,,drumul înțelesului,, de la ceea ce se știe de către orișicine despre zero spre ceea ce nu se știe și merită cunoscut. ,,Înțelesul,, ca și termen și operator de gândire utilizat mai departe, este cel consacrat prin cartea Teoria Speciilor Informaționale, autor Nicolae Florean Pinte. Acest demers are la bază descoperirea Codului Liniar și în special a Codului liniar de rang zero, ca și Specii informaționale, și își propune găsirea punctului de înțeles în care ,,zero,, în multele sale moduri de a fi privit poate fi acela care populează Codul Liniar. Pentru a fi familiarizați cu acest moment al abordării ,,Zeroului Codului Liniar,, recomand cititorilor interesați citirea de pe aceeași pagină a următoarelor eseuri : -,, În căutarea înțelesului și a formulei Codului liniar de ordin n. : Codul liniar de ordinul zero ,, - ,, Codul Liniar, Termodinamica și Mecanica cuantică : Cautări filozofice,, I. Zero ca și idee formată prin paradigmă -A vorbi despre zero ca un acces spre înțelesul lui ,,nimic,, reduce întregul sens al acestei noțiuni la cel al paradigmei pierderii. - Orice lipsă poate fi socotită ca o pierdere: fie petrecută, fie ca o promisiune anulată mereu, fie ca dorință care nu se îndeplinește. - Toate aceste posibilități cu acces psihologic duc spre paradigma lui zero. Adică ne fac să credem că înțelegem cu adevărat ce înseamnă zero, pentru că am avut, nu avem, nu putem avea, nu vom putea avea sau nu vom avea, etc, ceea ce însă nu are decât un caracter perceptiv pentru coresponednța dintre noi și subiectul care este reprezentat de ideea lui zero. II. Zero ca un rezultat al noțiunii - Zero se instalează ca noțiune în mintea umană prin creștere și educație (învățare) prin faptul că fie este proclamat mereu de cei din jur, fie este pus ca răspunzător de orice anulare, fiind rezultatul insuccesului. Când rezultatul nul este unul avantajos, gândirea umană îl abandonează pe zero și găsește forme convenabile de a înțelege și de a exprima ideea lipsei prin prezența acelui avantaj. 1. Înțelegerea filozofică a lui zero este ascunsă de înțelegerea prin paradigmă și înțelegerea prin noțiune. Schimbarea acestor moduri de a-l privi pe zero și înlocuirea lor cu altceva este primul pas spre a depăși ceea ce se vede din acest loc despre zero. ( adică foarte puțin) III. Zero ca simbol matematic - Matematica fiind o ștință a simbolurilor armonice, frumoase, îl prezintă pe ,,zero,, ca pe o idee salvatoare. Zero este o ,,idee salvatoare,, pentru matematică în întrega sa dezvoltare, dar luat singur în matematică zero are dificultatea inconsistenței, adică dispare. -În matematică zero nu este o idee ci un simbol care are valabilitate doar prin consecință. Sursa consecințelor care îl deduc pe zero sunt regăsite în relațiile numerice și a tuturor relațiilor care au un sens matematic. Zeroul matematic are posibilități filozofice reduse tocmai datorită acestor baze ale sale: - ramâne un simbol - este mereu o deducție - are un sens sau este corespondent al unui sens alocat - se bazează pe un motiv - este o consecință a filozofiei Fiecare dintre aceste trăsături ale bazelor matematice ale lui zero se pot dezvolta mult și pot să aducă observații interesante despre acesta dar toate sunt mărginite de faptul că aduc o înțelegere matematică și nu una filozofică a acestuia. Ceea ce nu este puțin, dar nu este în discuție. 2. Înțelegerea filozofică a lui zero este ascunsă de înțelegerea sa matematică. Schimbarea acestui mod matematic de a-l privi pe zero și înlocuirea lui cu altceva este al doilea pas spre a depăși ceea ce se vede din acest loc despre zero. (adică puțin) IV. Zero ca privire 3. Înțelegerea lui zero ca privire este primul pas de abandonare a unor constrângeri pe care mintea umană le posedă în general și o face să se deplaseze încet prin operatorul său cel mai important, cel al înțelesului. Ce înseamnă zero ca și privire? Dacă privim un drum drept și foarte lung, îi vedem marginile care se apropie pe măsură ce localizăm cu privirea un punct mereu mai îndepărtat. La distanța maximă pe care o putem accesa privirii, la orizont, drumul devine un punct. Mai departe decât acel punct îndepărtat nu mai vedem nimic. Din acel punct se deschide orizontului lui zero ca și privire. Știm că drumul există dar noi nu îl mai vedem pentru că privirea noastră îl anulează prin in-percepție. În locul acelui drum avem în privire prima idee accesibilă despre zeroul ca privire. Acest zero este cel ce face posibilă înțelegerea perpectivei și a multor alte forme de cunoaștere, fiind regăsit în întreaga știință și filozofie. Zeroul de acest tip vorbește despre o absență știută sau neștiută datorată limitelor simțurilor. Are de asemenea inclusă în înțelegere și ideea generală de limită. (Limita matematică este o consecință a zeroul ca privire.) V. Zeroul paralel 4. Acest zero dezvoltă ideea lui ,,zero,, ca privire spre sensul unei deplasări ideatice a acestuia din zona percepției, fiind a doua treaptă de a -i pătrunde în idee. -De exemplu concentrarea duce la același efect de transfer la orizont al drumului și obținerea unui punct. Însă ideea de concentrare scoate din planul gândirii un sens și îl alocă unui alt plan, făcând ca orice lucru să devină atât de mic încât să poată fi asimilat cu zero. Privirea unui drum care imediat se curbează stă cumva ideatic ca și exemplu de înțelegere. ( Ideea filozofică a concentrării stă la baza diferențialei matematice.) Zeroul paralel se obține în înțeles și prin transfer, când entitatea se deplasează lăsând în urmă un loc gol, cel care are denumirea de zero prin comparatie cu o existență anterioară. VI. Zeroul prin dispariție Zeroul prin dispariție este primul pas dificil al înțelegerii filozofice a lui zero. Dispariție aici nu este echivalent cu lipsă și nici cu neant sau cu nimic, nici măcar cu vid. (Ideea de nimic face parte din zona paragigmatică a gândirii. ) Dispariție presupune transformare calitativă, metamorfoză, sau cel mai larg spus: trecere în altceva. 5. Acest zero care ascunde ceva în altceva începe să îmbrace haina care duce spre un zero diferit de ceea ce se cunoaște și se poate înțelege. ( Legile conservării pot fi un exemplu accesibil de aplicare a ideii de zero prin dispariție.) VII. Zero ca și semnificație Ceea ce putem spune în acest punct de înțelegere, este faptul că: zero nu există în conceptul de substanță și nici în cel de materie. Această afirmație nu poate fi actualmente combătută. Cele trei trepte de explicitare ale lui zero, cele care renunță la percepție IV, V, și VI permit formularea ideii de zero ca și semnificație. Singura existență posibilă a lui zero se regăsește în semnificații. Ideea de semnificație este prima care se desprinde de gândirea umană și există independentă de aceasta în natură. Este și treapta de înțeles de la care un Cod cum ar fi cel liniar, de ordin zero, începe să funcționeze în natură. Semnificația lui zero este esențială în funcționarea oricărui proces (fenomen) natural. În acest caz întrega construcție a lui zero nu este decât potențială, adăpostind un echilibru mobil, aflat în antisimetrii. Infinitul poate exista in ideea de materie. Această afirmație nu poate fi combătută. Zero poate exista în materie ca înțelegere a infinitului și doar în înțelesul său de semnificație. Zero, la acest nivel, cel al semnficației, poate fi un rezultat natural al unor ,,contradicții,, ca și rezultat ideatic al antagonismelor, constituit în ,,mutații,, sau un rezultat natural al unor ,,diferențe,, care se constitue în ,,nuanțe,, acoperind astfel întregul mers procesual al naturii. Revenind la ideea din subtitlu, cea a discuției despre imposibil, se deduce din întregul mers al acestui text faptul ca ,,zero,, este singurul fapt imposibil al materiei și în același timp singura semnificație posibilă a materiei. VIII. Zero ca informație Un ultim efort al înțelegerii ne duce spre faptul că dacă zero este în fond relația ultimă dintre imposibil și posibil acesta este în fapt singura informație reală din toate timpurile. 6. Este poate cea mai dificilă afirmație care se poate face, in acest context, despre ,,zero,,.