cornel marginean

esentializarii

-Imparatul nu confirma faptul ca invatatul a gasit cuvantul esential. Dimpotriva, banalizeaza prin exclamatia sa ceea ce a gasit invatatul ca ar fi.
- Invatatul nu si-a propus sa gaseasca esentialul, el a fost pus sa il caute.
Deci nu este sigur ca este posibila o astfel de cautare, de gasire, a esentialului. A fost o porunca.
- Imparatul refuza in mod repetat orice idee, ceea ce de fapt duce la banalizarea oricarui continut.

Aceste trei premise trebuiesc avute in vedere.

Vorbind despre sensul vietii, sa spunem, ca fiind unul dintre esentiale, avand in vedere ca invatatul s-a dus in pustie chiar, sa cugete multa vreme, acest esential nu este stiut nici de cel ce il expune, nici de cel ce il asculta. La acest fel de esente ma gandeam citind povestea. Este o poveste filozofica.


Pe de alta parte ce filozof a reusit sa gaseasca acel esential pe care il pretinde imparatul? De la epoca la epoca aceste esentiale sunt mai mult pareri, modificate dupa diverse criterii.

Eu cred ca povestea are si un scop, mesaj, lateral fata de filozofie. Imi aminteste de Scrisoarea III a in care mediocritatea banalizeaza geniul pe motivul simplu, acela ca si geniul este un om obisnuit, cu toate tarele comune oamenilor.
Aici, in poveste, ideile mari par sa fie decapitate prin esentializare. Este o concluzie uimitoare. In sensul ca orice idee,( cuprinzatoare) fortata sa fie spusa intr-un singur cavant devine inevitabil acel cuvant. Exact ca si perpetuarea unei intrebari pe care o poate pune cineva in mod continuu, intr-o discutie: ,,Si ce-i cu asta?,, Ceea ce a facut de fapt intr-un mod indirect si imparatul!
Raspunzand mereu la o astfel de intrebare, invatatul a golit, fortat fiind, de sens, de fapt toate ideile la care ajunsese in invatatura sa. Nu este posibila o esentializare extrema. Discursul nu poate fi anulat. Discursul poate sa esentializeze, dar limitele esentializari nu pot abandona explicatia.

Interventiile tale mi-au facut o mare placere. Iti multumesc pentre ele.

Vorbeam de esential invizibil la cautare nu la gasire. La gasire un esential nu mai este necunoscut, ideeea este nu sa expui un esential cunoscut ci sa expui unul pe care nu il stie nimeni! (vezi povestea)
Pentru ca un esential adanc nu este cunoscut nu doar din cauza ca nu se stie ce contine ci si pentru ca nu sunt cuvinte pentru a-l descrie. (am fost inexact cu ,,ideile,,... )

-am schimbat titlu dar nu cred ca se evita in totalitate ceea ce ai sesizat

-interesante toate ideile pe care le propui, ma voi gandi la ele,

-insa scopul meu era sa inteleg de ce un esential adanc este intotdeauna simplu dar invizibil

Da. Nu am precizat ca esentialul de zi cu zi poate fi si relativ si nici nu ma gandeam la acest fel de esential. Si o privire poate deveni intr-o discutie, esentiala, sau o accentuare a unei silabe dintr-un cuvant. Ma gandeam la acele sentiale foarte generale, de genul celui din poveste. Trebuie sa gasesc un titlu mai bun, ca sa se stie asta la citire, ai dreptate.

Titlul fiecarei carti, chiar si intr-un cuvant, este incercarea autorului de a spune esentialul acesteia. Dar fara citirea cartii acest esential ramane doar declarat, proclamat, etc... fara a fi un esential consumabil pentru cineva. Acest tip esential ramane mai putin important, pentru discutie, in raport cu ideea de simplitate a ,,esentialelor generale,, sa spunem, ceea ce m-a facut sa scriu de fapt.

As dori sa iti fac o comunicare despre un text publicat de mine pe hartie, plecat de la o ideea de a ta. Ai aici mailul: cornel_mro@yahoo.com

cu stima

Recunosc ca un autor de carte se asteapta la un alt fel de a aborda o carte, dupa citire.

Cartea este foarte buna. Am citit-o intr-o singura zi. Are din punct de vedere tehnic multe calitati si oricine ajunge sa citesca o pagina-doua nu are cum sa nu o parcurga pe toata, punandu-si multe intrebari pe parcurs.

Cele trei ,,uimiri,, asa cum le-am notat aici, sunt chiar uimiri si pentru mine si sunt convins ca tu ai scris din cele doua perspective, cea de autor si cea de fabricant de personaje, cu intentii mai putin analitice, mai sensibile si mai lumesti.

Numai ca exista si o putere sinergica, pe care o atribui cartii in totalitatea ei si acea putere se adreseaza in termenii acestia, care m-au uimit.

Legat de a doua uimire :
„Iubirea dintre oameni nu se bazează pe sufletele lor, ci doar pe trupuri” ce este , asa cum spui, o afirmatie in afara intentiilor tale de a o promova, ca idee, prin aceasta carte, rezulta din faptul ca personajele reprezentative, spus foarte pe scurt, toate incercate in conditii extreme de viata, se gasesc in ipostaza de iubi sufleteste,dar nici unul dintre aceste personaje nu primeste un raspuns dat, altfel decat prin natura trupurilor daruite si nerasplatite altfel.
Aici nu este vorba decat de totalul unei iubiri, adica de doua raspunsuri si nu de unul doar.

Oricum, uimirile acestea, sunt mai mult de natura filozofica, si nu vor schimba cu nimic lumea:) Dar este si greu sa nu le privesti, avand in vedere haurile necunoscute din fiecare om.

Iti doresc sa mai scrii in continuare astfel de carti.

Cu prietenie.

Domnului Dragos Visan,

Intr-adevar aveti dreptate, nu am introdus in textul meu cateva informatii necesare din acest punct de vedere pentru cititori, adica ce anume contine aceasta carte. Am inserat acum o fraza despre asta, dar desigur este prea putin. Dar, cum spuneti, puteti citi pe pagina autoarei textele postate.

Cu stima.

Comentariul tau ma face sa mai adaug cateva lucruri.
Poate multi dintre noi, regasim la parinti, adica in amintirea lor, regulile simple ale satului, parand simple, dar de o forta mare si folositoare. Daca aceste idei s-au dezvoltat la sat nu le reduce ci chiar le mareste importanta.

Consider ca la scoala ar trebui sa investe copii astfel de lectii,mult mai utile decat operatiile aritmetice, da.
Nici nu sunt asfel de materii de studiu, datorita exercitiului general de demagogie al unei societati.

Despre ,,dar,, sa se invete cate ceva, aici find vorba despre nuante deja frumoase ale comportamentului
dar nu numai despre asta ci despre inca o mie de astfel de lucruri, cu ar fi de exemplu:
- despre a nu spune ( plasa) ceva doar prin insinuare,
- sau a nu spune ceva doar prin ironie,
- despre a nu folosi reprosul ca ante-raspuns la o intrebare
- a nu cere doar prin referire indepartata, ( prin apropo-uri)
- a multumi doar tangent, prin nuantare, ci prin precizare
- a barfi fara incetare de pa bancile scolii pana la pensionare si nu numai :)
- despre aprecierea imposibila datorita rautatii firesti
- despre a nu cauta vina inaintea oricarei explicatii
- despre ce este prostia si cum se convietuieste cu ea

...

si multe altele care sunt acum moduri de viata si creaza reale probleme intre convietuitori si cate toate duc la un fel de dialog gata de razboi intre oameni. Pentru ce?

Felicitari tuturor si in special celor de pe poezie, Florentinei si lui Dan!


Afluxului de combinatii intre poanta si epigrama regasit la citire:

Să fie ,,epigrama,,-o poantă
Sau ,,poanta,, este epigramă ?
Prima să fie doar un zâmbet,
În timp ce-a doua râs se chiamă?

Eu nu sunt multumit cat calc in strachini. Tocmai acesta e motivul pentru care calc asa si e si un lucru foarte, foarte greu. Imi cere un efort considerabil. Tocmai acea bibliografie la care va referiti si e asa multa nu ma face sa inteleg ce e cu electronul decat pana la un punct. Iar ceea ce pe mine ma intereseaza, ceea ce ma face curios, nu ma poate multumi. Daca va uitati in spate veti gasi multe texte in lista mea care au ca principala metoda de a pasi prin necunoscut acest ,,calcat in strachini,, din care rezulta o ,, abureala,,:). Ambele calificative le iau in consideratie cu cea mai mare seriozitate.

Ce este de sigur castigat din comentariul acesta e ca am mers pe pagina d-voastra si am citit niste texte strasnice, care mi-au placut. Asa ca, sa mai scrieti. Avesti talent si teme bune de scris.

Nu va pot cere sa cititi textul de dinaintea acestuia, cel precizat la inceput, si tot asa, ca sa ma fac si eu citit, dar vreau sa va spun ca aveti dreptate intr-un fel. Sunt si cititori care inteleg tot ce scriu aici pentru ca au citit de cca trei ani incoace aceste eseuri. Pentru a fi de acord cu tipul acesta de idei, cuprinse in aceste texte, trebuie sa stiti toata povestea, de la capat. Si e tare lunga.


Oricum, va salut cu prietenie.

Era sa treaca neobservata de mine trecerea ta scrisa, pe aici.
Este frumos sa vad ca timpul nu ii uita pe poeti si mereu vor fi suflete care vor gasi poeziile lor.
Spui ca esti si tu asa de liber si sensibil ?

Sa-mi comunici daca ai gasit cele doua volume.

cu prietenie

Trebuia sa specific la inceput ca acest text continua textul ,, Alcatuirile,,care la randul lui contiuna pe un altul si asa mai departe. Poate trebuia sa ma mut pe alt sait mai putin literar, cu aceste texte, dar inca sunt aici din cauza poeziei.
Pot sa-ti spun ca abordarile sunt mai mult filozofice, dar daca ma intrebi de tzel, de miza mai greu!, sper sa te intreb si eu peste o vreme daca iti pot trimite o carte, pe aceste teme, care nu va putea raspunde decat ici colo- dar sigur va duce mai departe multe intrebari. Ceea ce pentru miza unei cunoasteri cauzate de curiozitate si intelegere mie imi este suficient.

Oricum, pentru ca te-ai aplecat asupra acestui text si ai comentat este placut pentru mine. Dupa atatia ani aflu ca esti o cercetatoare ! E frumos sa aflu.
Lucrurile sunt complicate si confuze, si chiar era dubios sa spui ca iti este ceva clar dupa ce ai citit textul, mai ales atunci cand vrei sa privesti asa cum incerc eu sa privesc spre aceste lucruri. As fi incantat insa daca ai avea timp sa citesti cateva eseuri de aici si sa-ti faci o idee asupra intregului acestor incercari.

In nici un caz nu esti tu de vina :) sint sigur ca gandirea ta este ok si in stiinta:)

Cei doi izotopi sunt o tema interesanta pentru mine.


cu prietenie

Felicitări pentru volum, de ani de zile mă delectez cu epigramele tale.

Îți las mai jos o reflecție asupra cântăririi epigramelor : nu cu gândul la epigramele tale ci în general:)

Folosesc si o versificație -epigrame/grame- pe care probabil că marii maeștrii ai epigramei de mult au fumat-o, dar ca și simplu admirator al epigramei mi-o permit.


La umor cu kilogramul :

Publicând doar epigrame
Cu umorul dat în grame
In ,,volum\", gram după gram
Strângi ușor, un kilogram.

Dragi epigramisti, mi-a facut placere sa schimb idei cu voi.
Tot mersul asta m-a binedispus:))
Am incercat sa mai nuantez o data ( la puterea III-a) ideile voastre foarte frumoase


Epigrama:

Când văd pe stradă câte-o damă
Îmi spun în gând, privind haihui:
Nu-mi place laptele de mamă
Dar mor dup-ambalajul lui!...
(Sorin Olariu)

I.

E-adevărat că la privire,
Sânii-s un ambalaj frumos.
Dar dacă-i vorba de simțire
E bine să aspiri mai jos.
(Cornel Marginean)

II.

E drept, la dame-n portofoliu,
Un sân e-un ambalaj frumos.
Dar, dacă ai vreun pic orgoliu,
E bine să aspiri mai jos.
(Dan Norea)

III.

Când aspiri doar din orgoliu,
la sâni de damă, ori mai jos.
Cu orice punct din portofoliu
te-alegi, e cert avantajos.

(Cornel Marginean)

Cu stima.

Am citit propunerea d-voastra de slefuire a epigramei -parere – personala:

E-adevărat că la privire,
Sânii-s un ambalaj frumos.
Dar dacă-i vorba de simțire
E bine să aspiri mai jos.
(Cornel Marginean)

Cu urmatoarea varianta :

E drept, la dame-n portofoliu,
Un sân e-un ambalaj frumos.
Dar, dacă ai vreun pic orgoliu,
E bine să aspiri mai jos.
( Dan Norea)

si m-a bine dispus asa de tare ca mi-a schimbat ziua, dintr-una obisnuita, intr-una vesela.

Inca si acum zambesc cu placere. Modul cum ati nuantat o idee deja nuantata de mine m-a incantat, recunoscand cu admiratie ca aveti o gandire capabila sa ridice nuanta la puterea II-a si chiar m-a provocati sa fac o incercare si sa o ridic acum la puterea III- a, daca este posibil !!! :)

Trecera ironica din contrariul ,,ideal firesc-amplasament fiziologic,, spre o ,,motivatie falsa, prin orgoliu - a ascunzisului neputintei,, este acea ridicare la putere care mi-a placut mult. :)

Pana ma gandesc la o replica cu nuantare la puterea III-a , va dedic o versificatie ce mi-o inspira ideea de nuantare in epigrama:



Dacă e să faci o scară
epigramelor frumoase
Etalonul nu stă-n glume
ci-n nuanțe valoroase.



Cu prietenie si apreciere

Superbe toate epigramele de aici, in frunte cu cea de plecare:))

imi spun si eu parerea:


E-adevărat că la privire,
Sânii-s un ambalaj frumos.
Dar dacă-i vorba de simțire
E bine să aspiri mai jos.

frumos

trimit spre acel sunet o idee :


Pasare nefiind eu
aripi nu am
sa cad.

cu prietenie

Colind aceste spatii virtuale, populate cu litere si cu numele sufletelor unora ca mine, de prin anul 2002. Nu stiu daca asta este o virtute sau o slabiciune!
Dar nici nu cred ca are importanta, fiind aici lumea in care nu se stie inca ce conteaza si ce nu.

Comentariile voastre de mai sus, citite, au fost ca acele bucurii pe care le simt prietenii buni cand se intalnesc. Chiar multora le recunosc in cele cateva randuri, firea, cea citita prin texte sau comentarii, sau stilul, si ma minunez de cati oameni sunt in lume, la care tzin anume, si sufleteste, si pe care nu i-am vazut aevea vreodata.

De multe ori ma mir cat pot fi de inimosi cei care muncesc pentru acest sait literar. Sper sa sa gaseasca mereu si mereu noi suflete pentru asta.
Sanatate tuturor!

Lui Radu Herinean, omul de pe sait pe care il cunosc cel mai de demult, ii urez viata lunga si sanatate.

Si tuturor membrilor, atat celor cunoscuti virtual si necunoscuti virtual, va doresc un sincer:

LA MULTI ANI!

Raspund tarziu acestui comentariu foarte interesant.

Va urez si eu:

La multi ani si multa sanatate!

Ma bucura faptul ca ati gasit in text idei care v-au starnit interes.

Cu stima si prietenie.

I. Am citit textul cu interes, chiar cu placere, fiind interesant si cu valoare documentara dar si comentariile si motto-urile citate.
Ambele motto-uri sunt pline de adevar si de talc, chiar instructive, si am gasit o diferenta interesanta in ele, chiar daca par a fi ambele in aceeasi idee;

1. ,,Daca astepti sa faci ceva pana cand esti sigur ca-l vei face bine, e foarte probabil sa nu faci mare lucru niciodata.” – Win Borden via Cezar C. Viziniuck
si 2. ,, Mai bine bun decât corect” – Constantin Enianu

In gluma fie spus:), micul duel, intre mottouri, este unul inteligent si mie mi-a placut, de aceea le-am si adus in comentariu.

Cred ca motto-urile celor de pe poezie.ro sunt ele toate demne de a fi stranse intr-o lucrare si comentate, avand in vedere cat spirit si cat adevar instructiv contin.

1. Indemnul de a alege intre neproductivul si prevazatorul ,,a nu face de frica greselii”, si temerarul si constructivul ,,a face acceptand curajos si obiectiv erorile” este un mesaj care constitue motorul omenesc al progresului. Insa putini oameni ( prea putini) au curajul acestei aventuri. Cel mai adesea ei ,,fac” din convingerea, aceasta eronata, a calitatii reale a ceea ce fac, devenite certe pentru ei. Indemnul este foarte/ prea sus, fata de firea normala a oamenilor.
Rescris realist, mesajul lui Win Borden, ar suna asa: ,,Pentru a putea face ceva bine, e suficient sa crezi in ceea ce faci”. In acest fel se accepta posibilul esec calitativ, acoperit fiind de normalitatea limitelor umane.

2. In disputa dintre ,,bine” si ,,corect’’ se strecoara o nuanta noua. Se produce o ciocnire intre intelesurile lui ,,bun” si ,,corect”. Aici bun este inteles prin actul in sine si in nu continutul in sine. In schimb intelesul lui ,,corect” se refera la intelesul continutului in sine si nu la cel al actului in sine. Aducerea fata in fata in mott-ou a celor doua idei, de bine si de corect, dar situate in planuri oarecum paralele prin referire da si o nota de paradox masajului.

Amestecand ideile din cele doua mott-ouri prin ceea ce au acestea in comun ar reiesi ( experiment :)) urmatorul indemn:

,,Este suficient daca faci.”

sau:
,,Cand este vorba daca faci bine sau nu un lucru, este mai important daca doar reusesti sa il faci”

sau:
,,A face este deja un lucru mai sus decat a face si bine.”



II.Legat de titlul articolului si de relatia sa cu textul in sine, vorbind nuantat, cred ca titlul care il reprezinta ar fi cam acesta: ,,Sacru sau profan ?”


Cu stima si prietenie atat pentru Constantin Enianu

cat si pentru Cezar C. Viziniuck

Sarbatori fericite!