cornel marginean

Interesant ce spui. Poate un pic cam forjezi afirmatiile.
Absolutul este o solutie obligatorie, ca si actiunea legilor, indiferent de cunoastere si vointa. Ai si o detasare in text care te departeaza cumva de continutul ideilor tale.
Stima.

Imi pare rau ca scrii asa de trist , poezia ta m-a dus pe alte meleaguri la fel de triste.
Poezia este bine construita si rotunjita dar ma gandesc ca ea ,,,este,,,iar autorul ,,ramane,, si el imediat ce o scrie acelasi, cu aceeasi casa a gandurilor deasupra sa.

cu stima

Am asimilat toate informatiile pe care le-ati lasat aici, interesante si valoroase, cu o amaraciune totusi, despre firea noastra patimasa, si raman adeptul intelegerii intre noi, mai ales cand vorbim despre Brancusi intr-un spatiu virtual... dar si public. Ce ma uimeste, ca un observator intarziat si sincer, toti aveti cele mai bune intentii si dreptate, dar micile neclaritati de comunicare sau diferentele de opinie devin subiecte mai importante decat sensul acestui articol.

Draga Andrei, gestul tau de ascrie acest articol este de laudat, si ce ai scris este important de stiut pentru multi dintre noi , poate ca gazda a acestui articol era buna o gentilete, tinand cont de miza si de evenimentul la care te referi.

Am pe pagina mea trei eseuri in care scriu anume sau tangent despre Brancusi si pe care le trec mai jos din pdv cu totul documentar, fiind un admirator al sculptorului.

http://www.poezie.ro/index.php/essay/234033/index.html eseu : Devorand intr-o noapte poezie
( cu un fragment despre o intamplare inedita referitoare la sculputura Coloana infinitului)

http://www.poezie.ro/index.php/essay/64207/index.html eseu :Trimitere la Brancusi,
(dupa cateva texte din cartea Aforismele si textele lui Brancusi - culegere de Constantin Zarnescu)

http://www.poezie.ro/index.php/essay/51376/index.html eseu : Idei si sculptura ,
(in care, la scriere a contat si vizita nepotrivita a Muzeului Brancusi de la Paris)

Pana la urma nu merits atata zdroaba nici un barbat:)
Dar natura este asa facuta si nimeni nu o prea poate ocoli. In comentariu faci o completare esentiala, acele femei iubesc dar cer prea mult si intr-un mod greu de realizat. Imi pun intrebarea totusi: ce explicatie ar da dl.N despre alegerea iederii respective?
Mi-a placut textul, e cursiv si inchegat si scris cu detalii interesante despre gandirea femeii in general, la care eu am luat aminte:)

Poate ca aprecierea ta este scrisa si sub influenta starii pe care ai trait-o privind marea. Poeziile lui Omar Khayam raman inegalabile dar nu pot sa nu spun ca tind spre ele atunci cand doresc sa le comentez asa. Sunt unele catrene care ascund un roman, nu o pagina de proza.
Totdeauna prezenta ta m-a bucurat.
Cu prietenie.

Am citit azi ultimele trei texte si sunt inclus in dificilul pe care il descrii. Esti pe drumul bun. Unele detalii nu slujesc ideii din paragraful respectiv si distrag de la linia intregului. Oricum ai parti excelente. Dialogul eu l-as scrie de la capat. Si asa e interesant dar acele spuse au nevoie de subliniere.

M-ai incalcit rau prietene, am citit cu placere mare textul acesta, mi-ai dat material de dospit. Foarte interesanta tema.
Dupa ce mai faci lumina, in seria II, revin .

prietenie

Raspund cu placere celei careia de fap i-a fost dedicata aceasta odisee, printre spatiile cu grohotis de meteori ale ideilor :)

I. Placerea de a gandi, asta a facut ca omul sa decada, sa nu fie delfin, in timp ce delfinul ramane semnul regilor.

II. Lucrurile cuprind intregul balast cu care se inconjoara omul, atat fizic cat si psihic, doar spiritul sau nu cuprinde lucruri de aceea nu cuprinde, de multe ori, nimic

III Nu va mai ramane nimic din spirit asa cum nici nu este. Unde sa fie ?: in politica, in economie, in transporturi, in turism, poate pe harta cu globul pamantesc din cancelariile scolilor unde noi am invatat ca ar fi.

IV Realitatea este spinul care se infige din afara in mintea noastra.

V. Cuvantul pentru vesnicie inca nu s-a inventat. Ceea ce spunem noi pleaca de la veci –(inic) adica veac de veac, veac langa veac, pana ne saturam sa adaugam atate veacuri, adica secole, adica niste farame de nisip la marginea Saharei, adica nimic :)

Doar cand vor vorbi delfinii se vor dubla si cerurile. Doar daca vrei sa devii delfin-easa vei putea sa alegi. :)

prietenie

Interesanta pozitia ta in ideea vesniciei oamenilor.
Eu am considerat ca privind-o , in text, prin dorinta unei durate interminabile, omul nu vede ca obligatoriu pasul de final al vietii ci il prefera doar implicit, vesnicia fiind de fapt limita in timp, granita la care el poate impinge imaginativ moartea.
Cu stima.

Imi vorbesti despre o alta vesnicie, cea a incremenirii si cea a privirii fixate in neant, privirea statuilor dorind sa spuna. Privirea barbatului sau a femeii inlantuiti in suishul orgasmic. Este accesul psihologic la vesnicie, nu cel mental, cel al conceptului uman despre nemurire. Poate odata voi scrie despre asta. E tentant:)

M-a bucura faptul ca esti o iubitoare a filozofiei si ca ai intrat in jocul acestor idei pe care Alina Manole, prin poezie ei frumoasa, mi le-a intins.

( zambet)

E cam tare ideea, cam foarte tare, nu ma asteptam la asa o intorsatura a situatiei dar daca ea a avut loc... imi las si o portita de scapare, totusi:)
Daca scot din text si din context : ,,își va băga
picioarele în afara veșniciei,, aceste cuvinte din poezia ta, si le interpretez prin intelegerea comuna ar fi deja prima idee, sau un punct de vedere care se aplica de fapt in practica vietii:)

sa vedem ce va urma....

(zambet)

Ma bucur ca ai receptat asa comentariul meu. eram putin indoit sa nu crezi ca vreau sa te invat.
O sugestie pentru ton daca vrei: sa asculti un anume fel de muzica, adaptata interiorului tau, atunci cand scrii si sa fii consecventa cu asta.
Stima.

Ma voi gandi la ce spui.

Am citit toate cele patru parti ale inceputului de roman, interesanta tehnica si atragatoare ca si constructie de idei. O anumita fluctuatie a intensitatii ideilor si metaforelor face ca textul sa ceara inca slefuire. Sunt si anumite repetitii ale unor sensuri, reluari in alte forme, intoarceri fara un adaus de continut sau cu unul insuficient. Aici inteligenta joaca rolul de regizor al textului si dispui. Poate este prea evidenta interventia acestui regizor. Este o necesitate, alaturi de talent si de subiect, chiar daca derivezi mereu subiectul el este cautat de cititor din inertie, sau obisnuinta, sau o nevoie de acea ordine -a tuturor-.
Ai multe parti remarcabile, stilul ce abdica de la orice pretentie este in realitate foarte pretentios in a mentine aceea toropeala a trecutului incert si totusi migalos descris, mai mult intrerupt decat neclar. Paralelele ascunse in filozofie sunt inca destul de separate de text si solicita o impletitura mai discreta.
Oricum mi-a placut si ceea ce am scris sunt doar dorinte de a reusi pe deplin.
Cred ca un anumit ton, dat prin atitudinea ta fata de sensul global al romanului este necesar sa apara cat de repede si care ton sa fie obtinut fie prin perfectarea ( inventarea) stilului, fie prin folosirea unui limbaj determinat anume pentru aceasta, ceea ce este f greu de fapt, dar ar da valoarea pe care o merita.

Succes!

In orasul asta mic, acest www poezie, vin si eu sa vad si sa citesc, de pe strada ta, o poezie uimitoare si dezarmant de decisa, definitiva.
Astepti citind un alt fel de final al lumii care sa renunte la ideea de vesnicie, in contradictie cu milimetrii vietii. Ma pui pe ganduri, chiar daca nu gasesc o solutie la ce spui. Ma pui pe ganduri...

cu stima )

Intalnirea cu un prieten ma bucura, am constatat ca o masura veridica a prieteniei e bucuria unei intalniri, a unei prezente.
Versurile lui Khayam sunt teoreme de fapt, ( cred) mai presus de stiinte si de lume.
Ma bucur ca ai sezut si tu pe plaja aceea si ai privit spre zari. Cele trei lucruri propuse de prietenul tau sunt cheile pe care poetul Omar le-a rasucit pe indelete, si in cunostinta de cauza, in broasca usii spre intrebarea unui rost atot - in- exsistent. Cocluziile sale scutesc mii de ani de filozofie, asta ma uimeste mereu si ma fascineaza.

Am calatorit 900 de ani inapoi, spre un loc de pe un mal al unei mari cu cateva versuri sa traiesc -visul cu ochii deschisi, ai poetului Khayam.
Multumesc Alina pentru mesaj si pentru felicitari, aprecierea ta are pentru mine valoare.

Inregistrari oficiale despre literatura romana in Europa, ar fi in directia textului. Text pe care l-am citit cu interes. O femeie frumoasa din provincie nu este cunoscuta de atata lume ca si o femeie frumoasa din capitala. Dar asta nu inseamna ca frumusetea ( sau valoarea) celei din provincie ar fi cu ceva mai prejos. Aici ar putea crea o confuzie alegerea titlului.
Si chiar merita, pentru cine se incumeta, sa ne spuna cat e de frumoasa aceasta doamna - literatura romana- acum, fata de doamna occidentala.
Cu stima.
Punandu-ma in locul Teodorei, pentru a intelege ce se intampla cu aceste comentarii, as cere din partea mea lui Radu, sa acorde pentru merit o steluta galbena textului. Daca o va face ii multumesc sincer.

Textul tau e foarte bun, poate un pic indesat de metafore, imi aminteste de un text celebru, sudamerican, cu un pescarus.

Poate ca atingerea ideilor grave dar permanent optimiste, cele biblice, cu lehamitea intelegerii oaselor umblatoare e stranie si prea tare.

Cu stima.

Imi vorbeste un poet experimentat in a privi prin aceeasi ferestra lumea poeziei. Ma bucur ca ti-am starnit dorul de o orgie :) In cel mai rau caz nu iti ramane decat sa organizezi chiar tu o noapte a devoratorilor.
Despre femei devenind poete este mult de zis, las si literaturii viitorului ceva spatiu pentru asta:)
Comentariul tau m-a bine dispus. Sa auzim de bine.