cornel marginean

Au aflat că-s doi,
Eva și Adam,
Pentru că noi
trei, în rai,
de fapt, eram !


(zise șarpele cu regret,
amintindu-și de golicinea superbă a Evei )

tu cu noi
eu cu tine

tu cu el
eu cu mine


astept urcusul ideii :)

Cometariul tau este a 18-a pagina a eseului care a stat la baza actualei discutii, pe care l-am citit si comentat cu placere. Acea placere pe care o primesc din cand in cand oamenii din spatii necunoscute :)

Este o cinste pentru mine propunerea de a publica acest text intr-o publicatie de un asemenea nivel. Iti voi scrie pe adresa data.

Astept sa citesc textul in care vei reveni critic asupra ideillor din interviul cu dl Negoita,

Imi ofer disponibilitatea de a cauta impreuna acele deosebiri dintre postmoderni si postmodernisti, atat cat pot sa o fac. Dar inainte voi incerca sa imi fac o parere despre asta pentru ca si termenii si ideile sunt incolocite, prea adanc si dezordonat, din pacate. Daca reusesc sa scriu ceva voi publica.
Aici cred ca cheia nu a fost pierduta in intuneric, ci ca ea nu exista : ). Dar merita efortul, poate ca exista undeva un sens pentru toate, daca nu: aceasta este poza lumii noastre.
Cu prietenie .

OK Dana. Eu privesc mai mult latura folozofica a postmodernismului si aspectele legate de cunoastere, e zona care determina cu adevarat valabilitatea acestui curent.

Azi, scriind acest text, mi-am deschis o noua perspectiva a intelegerii felului cum evolueaza lumea, pentru ca un alt curent de gandire la fel de cuprinzator nu s-a mai aratat de 50 de ani incoace si are in miezul lui multe explicatii valabile a ceea ce se petrece si a ce se poate petrece, chiar cu efect la nivel individual.
In textul d-lui Monolescu se vorbeste despre pozitia de perceptie, chestiune foarte interesanta, care m-a facut de fapt sa scriu, pozitie care duce spre ,,cum a sti,,.

Situarea este pretentia de asti adevarul absolut despre ceva. ( modernistii) Desituarea este intelegerea ca nu se poate sti adevarul despre ceva, decat intr-o forma relativa, limitata. ( postmodernistii) Tot ce ai scris tu mai sus deriva pe buna dreptate din acest enunt.

Si in fine, aici este parerea mea: ca situarea si desituarea sunt de fapt contopite in resituare, adica o situare libera, care se va aplica in viitor si care nu mai da importanta adevarului ca nevoie ci doar efectelor lui directe, prin care se va masura, renuntandu-se la un momenmt dat si la aceasta masura.



cu stima

am citit cu un interes maxim textul tau si asa m-am aprins ca am ars intr-un text pe care l-am postat separat cu dedicatie sincera

cu felicitari prietenesti

Ne privim.
ne privim
tu in oglinjoara

...

eu in vitrina de la alimentara.

frumos, parca ai fi coborat din munte, acum,
acolo ai gasit un barbat pentru inima si trupul tau si noua ne ascunzi cu un oftat asta:)

e o dilema , sa te minunezi de parul superb al unei femei frumoase sau de priceperea coafezei, daca vei face dragoste parul va deveni un simt iar priceprea se va estompa, devine trecuta

versurile sunt la mare inaltime, probabil si volumul in ansamblu, la fel si intelegerea deplina a comentatorului

felicitari pentru amandoi , stima

adela, scuze pt unele greseli de scriere.

,,Silvia avea picioare frumoase și lungi, cam cum sunt ale tale acum.,,

e una din frazele care arata inversarea sexelor care povestesc/ pe de alta parte aceasta afirmatie este putin deplasata pentru ca parea o fratie intre personaje si mai putin o relatie de iubire au de alta natura ( parere)

cu putin se simte ca s-a schimabt povestitorul
pt ca acele descriei amanuntite , nuantate, sensibile, ale detallilor de incaltainte si altele nu sunt ptoprii baietilor, barbatilor

linia este acum mai concreta,

pe de alta parte ( in textul trecut) o femeie poate determina o atractie de acel gen in jurul sau

stima

am citit cu interes textul tau, plin cu informatii reale si adevarate dar ceva nu e clar aici:

si spun cu cele mai bune intentii ceea ce spun,

in esenta sa toata comunicarea este in faza de constatare a unor realitati, toate cele spuse de acele studii sunt deja intuite de orice om din bunul simt, acolo s-au consimtit public, academic, national dar nu ajuta doar sa constatam

citeam randurile tale si asteptam sa vad o idee despre ce se va face, o propunere la fel de adanca, stintiifica, valabila,
ce va fi ?

cum sa se atraga atentia asupra acestor rele ale tehnologiei actuale ?
e ca si cu atentionarea de pe tigari...adica impotriva firii,

de aceea astfel de seminarii dau celui atent o senzatie foarta neplacuta : aceea a realei neputinte,
nu e suficienta doar o vorbire publica, consider obligatorie si aducerea in discutie a unor propuneri indiferent cat de s-f ar parea a fi ele

sper ca m-am facut inteles,

textul tau e foarte bun,

o mica povestire ( stitifico-) fantastica, o lume in care bunicii nu mor, ajung la varste biblice, pentru ca ei vin din trecutul neinfestat cu boli si cu nenorociri chiar daca au suportat vitregii nemasurate, ei vin din natura si asta ii face invingibili

umor, ironie frumoasa , multe altele !
iar te laud la scena deschisa, domnule !

sa fii sanatos

foarte frumos scris, talent, sinceritate, bunatate, miez, gandire,
am citit cu mare placere si interes

felicitari

aceste ultime doua capitole refac un alt episod tragic din care se continua cu o iesire din tara, daca inainte calatoria spre vest era imaginara si se oprea prin explicitare, imediat ce incepea, acum personajele evadeaza spre nord, in Polonia, dar in conditii medicale dificile incat te poti astepta ca si acum totul sa fie imaginar,

mersul romanului este greu de prevazut, inclusiv stilul are schimbari interesante

succes pe mai departe

draga prietena, incep sa scriu ca de pe front)
nu e de loc intamplatoare vizita mea acum , ce ai semanat cu ani in urma azi a dat rod, :)
in acea zi am frunzarit eseurile mele de prin 2003 pt ca am niste tentative de a publica pe hartie textele ce mi se par a fi valabile pt asta, sa vad...
si citind un comentariu de atunci scris de tine am simtit nevoia sa te vizitez, de eram vecini te strigam sa bem o bere ca niste vechi prieteni, pe pagina ta trona poezia de mai sus care mi-a placut, te-am privit apoi o secunda ( poza) si m-am gandit ca inca si tu scrii pe aici ( inca)

sa ai o placuta si lunga participare pe sait, cred ca deja face intr-un fel parte din viata noastra,

drumul de aici are o singura meteahna, e prea multa liniste:)
cu prietenie, te consider o veche si placuta cunostinta de pe sait
cornel

m-am dus al vale cu placere prin alfabetul tau, verdele de al v si de verdes mi s-a parut versul cel mai interesant )
si bineinteles si ideea pe ,,verticala ,, a textului

o proza in stil nou, fluida si legata prin cuvinte cheie

ce nu inteleg la unele texte, si la acesta, interlocutorul tau nu e definit prin ceva, nici macar daca e barbat sau femeie, pare a fi o tinta a unui monolog la al carui capat esti chiar tu sau ceva din tine ( parere)

in ultimul cuvant al frazei intorci destinatia ideii si stilul functioneaza bine dar ramane in aer locul unde sa ajunga aceasta ( parere 2)

efectul este insa reusit )

bravo prietene, ai scris exact si bine
imi pari un om,

stima

draga Horea, nu iti face probleme de felul acesta, poti sa-mi spui cum vrei, aici nu exista varsta, exista doar idei si suflete, te apreciez ca ai reusit sa retraiesti clipa aceea, inseamna ca sti ce este poezia.

cu stima si prietenie

preferam sa fie adevarat episodul trecut si sa citesc despre vest si fictiunea din fictiune sa se prelungeasca inca cateva fragmente

oricum personajul poate visa orice si probabli ca evadarea sa o sa cuntinue ,

poate ca extinderea totala asupra tuturor zilelor anului este exagerata doar firea sa poate intra-devar sa devina si este permanenta , visul are la oricine intreruperi

romanul devine din ce in ce mai publicabil, cred ca asta cere si cateva fragmente pur si simplu reale

sa auzim de bine