Ascunzisul prostiei

ASCUNZISUL PROSTIEI (Am scris textul acesta plecand de la ideile din poemul ILUSTRII NECUNOSCUTI - Europa lui Napoleon - pe care il voi introduce maine ) Românul când se compara spune: ,, Ce, eu sunt mai prost ca ala ?... sau ca ala?,, Nu spune:” Ce, eu nu sunt la fel de destept...?” Cu asta îsi lasa de fapt drum liber de întoarcere, motivând pentru sine, înselându-se, ca e mai cuminte sa fii modest, referindu-te la inteligenta prin prostie decât prin desteptaciune. Si asa, pe motivul asta, toti românii cât de cât, vor sa fie directori, consilieri, primari, deputati, senatori, ministrii si chiar presedinti ai tarii. Din moment ce nu trebuie desteptaciune, ci mai putina prostie, pentru a ajunge sus , de ce nu? “Ce? Eu sunt mai prost?” Si se avânta fara jena si fara rusine, pentru ca în strafundul mintii de fapt, fiecare se întreaba cu nesiguranta: “Si daca sunt mai prost?” sau : “Daca chiar sunt prost!”, gând bine ascuns de toti cu o complicitate nerostita. De unde vine asta? Sa ne intoarcem în trecutul cultural al românilor la singura sursa, cea orala, folclorica. Povestile noastre, cele mai multe, au exact acesta tema. Împaratul are o fata ( functie) pe care o anunta la concurs. Stabileste regulile de desfasurare , niste încercari la care sunt supusi candidatii la postul de ginere si de viitor împarat. Flacaii dau navala, ca acum? Sau ceva- ceva îi opreste? Îi opreste pedeapsa crunta a împaratului pentru cei neaveniti, cei incompetenti. El spune fiecaruia: “Iar daca nu reusesti, acolo unde îti stau picioarele, îti va sta si capul !” Si nu glumeste, capetele chiar cad, la propriu nu la figurat. Este pedepsita indrazneala nefondata de a candida, cacialmaua, cum numesc smecherii aceasta fapta. De fapt aici e partea cea mai importanta a concursului. Trierea se face acasa, in mintea fiecaruia, inaintea inscrerii la concurs, prin invingerea unei reale frici, fapt posibil cu sine numai daca exista competenta, daca calitatile necesare exista. Toti stim aceste povesti, ideea aceasta e bine întiparita de copil, în mintea fiecaruia. Ne întrebam de ce a fost obligat împaratul sa recurga la un asemenea fel de examinare? Dadeau românii buluc la bine fara a-l merita?, de s-au croit povestile pe acest fagas. Astazi lipseste acest principiu fundamental. Cel al socotelii rezultatului. Cea mai hotarâtoare treapta a selectiei nu se mai produce pentru ca ea a fost desfiintata de candidatii neaveniti , dar declarati reusiti, care au umplut randurile de decizie. Totul a devenit o complicitate pe temeiul prostiei. Ajunsi in posturi, pe langa ca ridica doar oameni anume alesi , mai putin destepti decat ei, ( alta fateta la fel de daunatoare) flacaii cei mai putin prosti, nu se multumesc, ci doresc o continua avansare. Nici nu concep sa renunte, cu totul constienti de dramaticul deznodamant al situatiei generale cauzat de catre ei. Privesc imprejur si vazand prostia celorlalti isi spun cu si mai multa hatarire : “ Ce, eu sunt mai prost !” Si asa ajung si mai sus, si mai sus. Putem sa-i asteptam mult si bine pe Praslea , pe Harap Alb sau pe Fat- Frumos. Ii avem printre noi dar raman anonimi si puterile lor se risipesc fara ca sa beneficiem de ele. Numai ca timpul trece, generetiile trec nerepetabil si sufera irosindu-si soarta. Se vor schimba pana la urma si povestile. Nicidecum nu privesc spre ceea ce scriu dintr-un punct de vedere politic ci ma preocupa mai mult cauza acestui fapt, pe care il socotesc de natura culturala, transferat moralei sociale, devenit traditional. Ori a pretinde o schimbare aici, este o mare utopie. Cine sa realizeze sortarea dintre cei destepti si cei prosti, pentru ca prostia de care vorbesc este imbracata, invelita in multe straturi amagitaore, ascunsa pana la perfectiune,laudata pentru suprafata sa lucioasa si confundata cu intelepciunea Ar trebui ca dupa un concurs (in climatul nostru democratic) sa elimini pe primii doi si sa refaci concursul si iar sa elimini pe primii doi si abea apoi sa te astepti sa castige cel care ar putea sa faca ceea ce pretinde postul!! Ori asta e ceva ce pare absurd dar in aceeasi masura si adevarat. Cei mai multi se pricep sa ajunga pe un post, au profesia de ,,ajungatori pe posturi bune ,, dar n-au idee ce trebuie sa faca pe urma. Aceasta e o pacaleala vecina cu blestemul pentru o natiune. Prin inventarea acestei ”profesii” de o perversiune incredibila, sunt tradate ideile vechi, de educare prin cultura traditionala a copiilor, minciuna patrunde in straturi atat de adanci incat devine un fals cu nume de adevar.