Ascultand Phoenix

Lui Nicu Covaci cu dragoste Ascultand Phoenix Formatia Phoenix e legenda acum, dar muzica acelor tineri, adevarati revolutionari anticomunisti, va ramane in istoria muzicii romanesti si in istoria romanilor. Pana la albumul Mugur de fluier ( 1974) cautarile se restrang pe directia prelucrarii tamaticii folclorice in ceea ce priveste muzica si a diverselor mituri ale romanilor in ceea ce priveste textele, mai ales in primul lor LP , Cei ce ne-au dat nume.(1973) In Mugur de fluier muzica e rotunjita deja la un ton inchegat, arhaic, muntenesc, iar textele cuprind istorioare sau relatii cu o natura devenita magica. Se prevesteste parca ceva grandios ce avea sa rasara din munca lor. Sunt obligat sa folosesc de aici ideea de geniu pentru a incerca sa descriu in contextul larg, istoric, pasul pe care l-au facut atunci Nicolae Covaci cu ortacii sai, taind o bresa in trecutul foarte indepartat al spiritului romanesc, precrestin, tracic. Din pacate evenimentul s-a produs intr-un moment de dezordine a artei, intr-o vijelie continua in care sistemul de atunci taia orice din radacini pentru a se consolida in Romania. Este vorba de aparitia albumului dublu LP denumit Cantofabule ( Cantafabule dupa dorinta grupului ) ,1975 , care va ramane pana astazi una dintre creatiile inconfundabile, unice, ale unei jumatati de secol de muzica. Muzica lor era adaptata la stilul european de atunci, aflat intr-o rapida ascensiune, dar chiar sub aceasta influenta de neocolit, ei reusesc in totalitatate sa imprime un ton absolut nou muzicii, un sunet proaspat dar foarte vechi, renascut in circuitele sculelor moderne. De la chitara rece pusa pe frontispiciu ca si in Mugur de fluier, dar cu un ton mai putin dulce si monoton, acum dinamica si limpede, pana la sintetizator, se folosesc aproape toate posibilitatiel tehnice. Auzim pianul cu mare usurinta si claviaturile, Gunter Reininger, vioara, suflatori diverse, accesoriile multiple de percutie, folosite discret de Ovidiu Lipan, toate acestea subjugate unui sunet atat de original incat a socat intreaga generatie cultivata in muzica, de atunci. Chitara electrica , basul cadentat impecabil de Iosif Kapl, chitara solo a lui Covaci, ale carui degete alearga magic pe coarde frematand din pana ca un vrajitor, dau stilul predominant al acestei muzici. Nu stim ce primire ar fi avut astazi o astfel de opera pentru ca acum alte inconveniente distrag atentia oamenilor de la muzica epopeica si de la cultura in general. Lumea in care se intra prin aceasta muzica, dupa cum spune si numele :Cantofabule, este plina de vietati mitice, primordiale, a caror soarta precede legenda si care majoritatea sunt jertfite intr-un fel sau altul fie prin iubire , fie prin neiubire. Fabula este aici mai complexa decat a se margini la simpla morala, ea este si poveste si istorie mitica. Serban Foarta si Andrei Ujica, textierii grupului, sunt doua personalitati misterioase, care pur si simplu explodeaza intr-o inspiratie sublima . Cuvantul care ramane pentru apreciere este: impecabil. Ei au stiut sa redea o sumedenie de esente ale unei gandiri parca de pe alt taram, au readus in prezent texte vechi, armonioase, iar muzica este exacta, mulata pe ceea ce povesteste versul. Glasurile acestor barbati, in speta Mircea Baniciu si Covaci, duc la taria de cant a “barbarilor” neinduplecati dar milosi, necunoscuti decat de munti si paduri invaluite in ceturi. Dupa cum marturiseste Covaci in cartea sa Phoenix, insa eu…, scoasa dupa revolutie, el a studiat partituri din colectiile de culegeri de muzica arhaica adunate de prin secolul trecut inca, fiind si el impresionat de valoarea acestor monstre vechi, ale caror origini sunt fara indoiala mult precrestine, de ritmurile si tonalitatile din care s-a inspirat apoi cu talent. In muzica acestei lucrari sunt doua fire dinstincte, unul autentic, preluat din folclorul necunoscut, pastrat doar in arhive si al doilea, compus sub influenta versificatiei si mitului prin efort artistic. Impletitura intre cele doua fire este grandioasa. Prin actul celor de la Phoenix se petrece o reactualizare cu valoare nationala, poate prea putin cunoscuta in acest mod : a asculta muzica aceasta inseamna a asculta in buna parte muzica nestiuta, uitata, a stramosilor de dinaintea cuceririi Daciei de catre romani.