Cornel Ghica

o formă bine-scrisă, frumos așezată, transmisibilă percepției atăt cât să se simtă aroma unei treceri, a unei așteptări, a unei căutări, a unei ne-găsiri.
mi-o plăcut, în mod deosebit, \"picioarele tale sunt mereu mult prea goale / ca frunzele să ți se prindă pe coapse într-o îmbrățișare\", dar și \"tu exiști pe o stradă cu case vechi / învelind povestea lor ca pe un vis al brațelor / pe care le aruncai în jurul gâtului meu\".
până la urmă, întregu\' se formatează \"după felul în care te miști în urma ta răsare soarele\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

un text aproape de closer, în interior (din exterior văzut), îngrămădit într-un \"bărbat de statură medie / într-o viață mediocră\". o poezie care nu respinge; cere un altceva \"proaspăt\".
și zic că e bine ca un bărbat \"mai mereu\" să se \"topească între copasele\" unei femei, chiar și \"sângerând idei banale / la intervale regulate\".
sunt pentru con-topire. oricând. indiferent de IQ.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

las un mic semn pentru \"un soare bolnav / abia se târăște, / penetrând / fierbânțeala femeii, / penetrând / răceala bărbatului.\"
e o imagine reușită, în opinia mea, care mi-o atras atenția. (yo) aș insista pe acest tablou și chiar aș desena în continuare

un soare bolnav
abia se târăște intrând
fierbânțeala femeii
ieșind
răceala bărbatului.

frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

excelent început de \"simțire\" - dintr-odată, explozibil, cu suflu puternic, a reușit să mă arunce într-o poveste accidental-mortual-parastastică deosebită și să mă agațe \"venele altora / (care) se / răsucesc în jurul gândurilor\".
frumoasă (și) invitația-trecere din final spre o nouă \"explozie inimoasă\" (sau, cine știe, implozie).
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

1. sunt prea multe \"și\"-uri (mai ales în ultima strofă) care-mi îngreunează citirea-acțiunea.

2. în primele trei versuri (pe lângă \"și\"-ul de rigoare, inutil pus) folosești cuvântu\' \"lung\" de două ori. puteai, zic yo, să scoți / înlocuiești \"lung\"-ul din versu\' 3.

3. de-abia în final, ultimu\' vers, dai sens încadrării acestei poezii (la texte filozofice).

4. în prima strofă e (prea) multă diluție. parcă (tot) încerci să umpli spațiu\' acela \"lung și lat\".


per ansamblu, este o poezie faină, în trepte aș spune, cu multe ingrediente care țin cititoru\' aproape. prelucrată, poezia de față poate avea potențial.
sunt multe imagini-mesaj deosebite, în opinia mea; multe tablouri ambientale bine re-date.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

sincer, nu mă așteptam ca acest experiment, cubik poesis, să aibă vreun comm și mai mult de 50 de vizionări. spun asta pentru că m-am (cam) pus contra curentului, contra profilului cititorului agonic (și nu numa\'), superficial și grăbit.
am (mai) învățat ceva din asta. am (mai) trecut o frontieră (cu ajutoru\' vostru).


silvia,

intenția mea n-a fost să tai vreo răsuflare, ci să ies din mine, trecând prin interioare cotidiene. am încercat să descriu înjurul meu ca o permanentă interacțiune.
pănă la urmă, simplu\' e o ambianță ne-formatată în vreu fel. se-ntâmplă dintr-odată. (totu\') depinde de noi.


carmen,

tot acest experiment cubik l-am scris (sau am încercat să-l re-dau) sub o formă neo-geometrică.
sunt cercuri care încep, se termină, se intersectează într-un (singur) punct numit \"frigul acela pătrunzător\". apoi se pierd într-un fulg.


angela,

dacă acest poem/poezie naște \"pofte sau poftiri\", asta se datorează (în mare parte) cititorului-gustător. în funcție de gusturi (sau de o anumită cultură a gustului) acest text-experiment poate fi bun, nebun, prost sau \"gustos/delicios\". până la urmă, suntem ceea ce mâncăm și (iată) ce \"poftim\".
cât despre corcodușe: conțin vitamina c (de la cornel).

vă mulțumesc pentru feed-back (recunosc neașteptat), pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

ceea ce scrii tu aici e (mai mult) un sentiment de oftică. zic și yo.
nu văd de ce tre\' să re-acționăm în vreun fel, mai ales că \"noi\" (români), de fapt, nu știm (n-am aflat) să Acționăm vreodată, în nico direcție, fie ea greșită, bătută, nouă sau inovatoare sau (de ce nu?) salvatoare-rezolvatoare.
suntem statici și puțin-tiști; nici măcar egoiști nu știm/vrem să fim. de unde, cu ce și (mai ales) cu cine?
spre deosebire de \"noi\", maneliștii au forță și știu să Acționeze în interesu\' lor. sistemu\' lor de valori e simplu și garantat; al \"nostru\" (în general) e pus tot timpu\' sub semnu\' întrebărilor (de multe ori inutule și lipsite de fond), într-o permanentă alertă vis-a-vis de sine. universalismu\' (\"nostru\") e alterat și perimat.
tot timpu\' căutăm șu nu găsim nimik.


cu stimă, Cornel Ghica

deși m-am obișnuit cu atitudinea ta (mai - foarte - puțin vizibilă și simțibilă în spațiu\' virtual) și cu ne-răspunsurile tale la comm-urile cititorilor tăi, las (totuși) un semn de bine pentru această abordare, încercat-experimantat-propusă de tine în (acest moale-pipăibil) logic.
(yo) zic că mere.
bravo.

cu stimă, Cornel Ghica

p.s. dacă ai de gând (cumva) să te implici, răspunzând în (maxim) 5 cuvinte (hai 6), mai bine lasă. prefer sânii.

o \"linie a orașului\" încă ne-conturată (în întregimea așteptată), dar care păstrează, prin excelenta imagine-mesaj (în opinia mea) \"locul în care întorc tramvaiele\", întreaga dorință necesară pentru a merge mai departe întru citirea acestei poezii.
chiar dacă primele două strofe sunt (doar) la un nivel (cât de cât) acceptabil, finalu\' (însă) este deosebit, frumos \"marcat\" într-o tușă aparte.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

ultimele două strofe au un ceva aparte, ne-așteptat de frumos (chiar dacă vorbim de o poezie dejavu-istă).
mi-o plăcut (mult) \"sunt așa cu părul mai lung mai slabă mai înaltă / cu unghile roșii de mărul zdrobit dușmănos\".
am remarcat, în mod deosebit, ultima strofă, acel tablou-exit, idee gravată cu mână sigură (aș spune).
interesant.

cu stimă Cornel Ghica

laurențiu,

da, ar fi mers în con-text și-o \"vizuală\", ar fi ajutat.
din păcate (sau nu), nu-mi permite nivelul de acces. sunt de 4 ani pe agonia și n-am avut mai multe de 100 nivel. acum am 50. și tot așa.
altădată, poate.


corina,

întregu\' nostru (împreună) se desfășoară între Multul-puțin și Puținul-mult. viața este un echilibru, întins ca un elastic, între mult și puțin; din ce în ce mai mult spre din ce în ce mai puțin.


pericle,

adjudecă acest poem în Tine. dau și pe datorie, cu \"banii pe așteptate\".
unifică-te și spune-te. nu dau în judecată cuvintele care se aud / se văd / se simt în ele / oameni la o masă / cu două picioare.


marius,

o imagine (întotdeauna) ajută.
și tu și laurențiu (dacă aveți idei-fotografii și nivel de acces peste 100) puteți lăsa o vizuală în pagina de comm.
sunt interesat să văd (și yo - mai bine) cum vedeți voi. nu vreau să se piardă un întreg.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.


cu respect, Cornel Ghica

maria,

încercăm să găsim posibilități, iubind-căutare, dornici de găsire, leneși în înțelegeri (prea multe). se-ntâmplă întru așteptare (aici și dincolo).

teodor,

(yo) cred că nu există adevăr (universal), iar simplitatea este neuniversalitatea (mea) de buzunar.
frumusețea nu tre\' gândită (prea mult).


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

pe lângă multele (și obositoarele) \"și\"-uri și \"-și\"-uri (zăpăcibile până la aproape-renunțare) am remarcat VI și ceva-ceva din X.
XI are o neo-geometrică încărcătură, din care se poate ridica orice, mai puțin el însuși nu se poate formata, iar XIII se re-strânge doar în \"lăsați-mi noaptea // iubirea nu se roagă pentru sine / ziua / pânza de paianjen a luminii / reține orice zbor\".
un discurs care înoată într-un \"amurg pălmuit\".
interesant.

cu stimă, Cornel Ghica

un text cu mare potențial, simplu, într-o ne-schimbabilă zi de azi.
mi-o plăcut cum îmbini cu nasul praf.
încă un text pe care aș dori să-l remixez. îți cer acceptu\'.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica.

p.s. nu-nțeleg de ce n-are titlu\'!

acu\' nu știu despre care Andu îi vorba, dacă-l cunosc sau nu, dar poezia asta m-o atras pentru \"cu toamna mea / la tine-n drum / să te întreb / nu ce mai faci / știu / iar te cauți prin povești / de data asta aș vrea doar / să te întreb / mă însoțești?\".
există o frumusețe aparte în spartu\' ferestrei cu ochiu\' (un deja vu, am impresia), care mă face să mă-ntreb visător-frumos: \"nu te-ai plimba?\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

un text-pelerină, un desen scris printre tone de praf și frunze. un (mereu) final \"re\" ca un răspuns-fluture, o încercare și-o teamă împreună \"peste mâinile întinse ale femeii\".
mi-o\' plăcut bătăile inimii ei, decupate într-un \"tuc tuc tuc\". apoi linia care se aude în \"t / u / c / i / u / re\", ca un the end rupt într-o trecere.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

mă bucur că ți-o plăcut tecstu\' (sau poezia) și-ai lăsat un (mic) semn.
cât despre înstelări, recomandate și alte cele, prefer să fiu un băiat cu_minte.
(noi) ne-am lămurit cum stă treaba.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

asta am spus (și yo). se pare că nu mi-o reușit înțelegerea.
pornind de la un comm anterior, în care apare (gratuit și lipsit de fond) cuvântu\' \"schizofrenic\", am încercat (cât am putut) să delimitez schozoidalu\' de schizofrenic.
da, ai dreptate.

cu stimă, Cornel Ghica

recheșan gheorghe,

bine că sunt (totuși) simpluțe, și nu simpliste.
da, simplitatea e o \"armă\" cu care-mi place să \"ștrangulez\". (de obicei) nu chinui, atunci când vreau să \"omor\". o fac pur și simplu. dintr-o mișcare, fără regrete.
cât despre target: hmm, ambițios spus \"target\".
nu-mi place să fiu previzibil și cu (unic) stil. probabil, d-aia n-am target (la cititori fideli, mă refer). nu vreau să fiu genu\' de poet, pe care să-l citești la fel (ca în \"Tănăr și neliniștit\") de la un capăt la celălalt. să mă deschizi oriunde și să citești aceleași chestii.
mă plicitsesc repede de mine (în primu\' rând).


liviu-ioan mureșan,

întotdeauna am fost atras de blitzuri. trăiesc cu senzația că eternitatea este un blitz. un avantaj pe care ni l-am creat înaintea oricărei dimensiuni (cunoscute sau nu, imaginate sau negândite încă). o \"lumină\" care-ți dă o atât-de-multă perspectivă de adevăr propriu; un subiectivism pe care-l îmbraci cum vrei. o senzație care ți se potrivește cel mai bine acum.
amestecu\' de alb și negru poate da un \"gust\" de îngheț ne-voit, din interior spre exterior.

victor potra,

există idee-viață după sugrumare? există senzații de aici, într-o axfisiere venită dintr-altă parte a nivelului (tău) de percepție?
\"Sugrumații\" - probabil va fi titlu\' unui roman (nu știu).
există ideea. există i-respirabilu\'.


marius surleac,

nu mă pricep la filme (deloc). filmoteca mea e simplă și cuprinde titluri subțiri.
sunt preocupat (mai mult) de imaginea-senzație re-dată în cuvânt/cuvinte. așezarea și \"auzul\" lor pot determina reacții (mereu altele) în funcție de nivelul de percepție al fiecăruia.
în 1000 de cititori, un cuvânt poate însemna 1001 de imagini, de care cel ce scrie treb\' să țină cont, să anticipeze (cât de cât), să destăinuie căte puțin fiecărui cititor.
iar când se vede \"curcubeul din mai multe puncte de vedere\" e bine.


angela spinei,

\"stoarcerea\" din/de noi este o temă (încă) plină de potențial. mă gândesc că o putem \"studia\" din orice unghi, o putem diseca precum un trup înainte de incinerare.
schizodalu\' (iată) este un feed back la care nu mă așteptam.
nu treb\' să fi schizofrenic pentru a sugruma.
i-respirabilu\' nu este (presupus) schizofrenic. este real, fericit, viu, normal, aici.


carmen nicoară,

în fiecare moment al respirațiilor noastre, suntem nevoiți să (ne) re-cunoaștem. până la urmă, suntem obligați de i-respirabilu\' social să scoatem subiectivismu\' pe masă și să-l luăm ca (și) adevăr absolut și etern, o gură de oxigen.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și commuri.


cu respect, Cornel Ghica

interesantă ideea cu \"ascunsul\" într-un punct.
mi-o plăcut \"iubescul\" (reușit element) ucis de tine prin ne-atingere.
am remarcat faptu\' că \"durează puțin / dacă privești din înalțime\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica