Cornel Ghica

felicitări, Radule!
credeam că a venit criza (și) peste tine.
la 17, 17 și ceva (fix) voi fi acolo, la deko, cu sufletu\' deschis (și cu propunerile în buzunar, bine-nțeles).
la o bună re-vedere.

cu stimă, Cornel Ghica

Filodoxie

nu tre\' să acuzăm, nici să scuzăm. fiecare cu adevăru\' său (subiectiv).
am învățat (cât de cât) să înțeleg lumea, ascultând-o, acceptând-o, ne-universalizând-o. (repet) încep să pun mare preț pe Fildoxie, în detrimetu\' filozofiei (nefolositoare, pân\' la urmă).
(zic yo că) din lume tre\' să luăm (doar) cele necesare nouă, nu altora, nici mai mult, nici mai puțin.

îți mulțumesc pentru faptu\' că ești un cititor fidel.
reverență.

cu respect, Cornel Ghica

anghele,

d-apoi cum să nu!? am scris/editat asta :\"București / 21 august 1989\". era nevoie să (mă) repet și-n subtitlu\'? n-ai citit pân\' la capăt?

angela,

nu cred că m-am schimbat (prea mult), de aceea pot să-l citesc, mă pot bucura de el, și acu\' (la 33 de ani), probabil și la 50-60 de ani, dacă, întretimp, nu-mi găsesc vreun \"crâng\" pe undeva în lumea de aici.
mă bucur că l-ai putut citi (și tu).
cât despre radiografii: în afară de căteva stigme, sufletu\' se vede tot acolo.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.


cu respect, Cornel Ghica

anghele,

(de multe ori) mi-e dor să fiu patetik. este unu\' din motivele pentru care am postat acest text, scris la (fix) vârsta de 14 ani.
un alt motiv ar fi ziua de azi, soarele acesta și liniștea interioară pe care de mult n-am mai avut-o.
nu mi-e teamă/frică să fiu patetik în poezie. îmi place să-mi asum bunele și relele mele, multul și puținul meu. hei, și? ce-o să mi se-ntâmple?


andrei,

trezindu-mă înt-această frumoasă zi de toamnă, simțind soarele ăsta pe frunte, în mine așezându-se ca o liniște, mi-am zis să editez/transmit această poezie veche - are aproape 20 ani, săraca, și de multe ori, citind-o, a reușit să-mi dea liniștea sufletească și dorința necesară unui prezent trăit cu emoții (mari și multe).

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.
trăiți și vi se va-ntâmpla să fiți fericiți.


cu respect, Cornel Ghica

da, ai dreptate din punct de vedere logic-uman.

numa\' că (în viziunea mea minim-poetică) nu existau (pe-atunci) partenere, în sensu\' creștin-ortodox al cuvântului, ci doar curve înșirate în \"brazda universului / universală\".

micul dumnezeu misogin (devenit mai târziu Marele) acționa ca atare, mânat de big bangul său. cred că întrebarea (firească) ar fi de ce era atât de necăjit încât să bea așa mult? de unde atâta dorință de Facere / Des Facere?

e foarte greu, tre\' să recunosc, să faci și poezie și să cazi pe idee.

îmi pare bine că ai re-venit pe agonia.
îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

nu sunt nici așezat, nici comod; îmi place să mă joc cu focu\', dacă tot e să se aleagă prafu\' sau cenușa.
nu mi-am pro-pus să iau vreun premiu pentru previzibilism sau \"bună-purtare\".
pur și simplu se-ntâmplă să dai de \"dumnezeu tractorist la curve\"; și El are (numa\') dreptu\' (Lui) să meargă oriunde.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

da, poate fi orice, chiar și-o lezare, dar... ce-nseamnă \"scriitură fără cusur\" și \"ce se vede cu ochiul liber\"?
ajutați-mă dumneavoastră. (eu) sunt dispus să ascult.

cu respect, Cornel Ghica

o poezie cu substrat de \"funingine\". vezi? auzi? simți?.
mi-o plăcut această întreagă \"pană (care) cade la lovirea cu sternul\" (cu excepția versului \"pletele ca purpura aprinsă iarna\")
mă gândesc la cât de lung e drumul / dintre aripă și pasăre?
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

(pare) o poezie gândit-scrisă pentru o minte sefeistă-inginerească-metodistă, nu pentru una, așa cum e a mea, patinatoare-derapajistă.
e o poezie care necesită (mă gândesc) și-un manual de utilizare. glumeam.
sigur, mi-o plăcut și \"cele mari, onctuoasele\" și \"orbii cei mici, liliecii\" și frumoasa \"maștera lor, inoroaga\" ,sună de parcă-i poesis frank Herbert.
dar tot nu-mi dă pacea necesară acel \"tot mai nimeni\".
de meditat, totuși, în \"fanta rămasă din aer, rănită\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

inedită poezie. nu mă așteptam ca, odată \"supa\" pornită, să poți de-termina un text dintr-un \"dribling\", din \"coate\", din glezne, pulpe, din tusea și junghiu\'.
mi-o plăcut. un \"complet destin\". mai \"zii\".
frumos.


cu stimă, Cornel Ghica

(pare) un nerv incandescent al unei femei ne-iubită la timp.
folosești, bine-așezate, simboluri firești, transmisibile oricărui nivel al înțelegerii.
mi-o plăcut cum ai de-scris acest resort interior, țâșnind: \"știi ce, dacă nu-ți convine / impacheteăz-ți iubirea asta dezordonată / și valea, la mă-ta!\".
e un text bun ,pipăbil.
frumos.


cu stimă, Cornel Ghica

simplu și frumos final de înțelegere:\"Dumnezeu rămăsese încuiat / în biserică\".
mi-o plăcut această așezare firească, o percepție vie a împrejurului întâmplându-se (pur și simplu).
în toată această derutabilă poziționare, sensu\' este (întotdeauna) unu\' din exterior (așteptat): \"și acum, / ce rămâne de înțeles, / părinte?\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

interesantă această \"înfășurare inversă\".
cu excepția primelor două strofe (care nu se ridică la nivelul foarte bun al restului), întreaga poezie are forță în imagini-mesaj, are direcție, își așează culorile și tușele într-un tablou fain, \"Cu mișcări de stânga-dreapta / Doze perfecte\".
mi-o plăcut, în mod deosebit, \"Ne vom înfășura peste pleoape, peste buze, peste nări / Fâșii rupte din rochia mamei / Prin urechiușe huruie din stânga roller-coastere\".
frumos. nu cred că-i o poezie de atelier, părerea mea.

cu stimă, Cornel Ghica

consider că este cea mai bună poezie editată de tine pe agonia. o poezie-nectar cu vodka; curge fain și-n același timp își face repede simțită tăria, consistența, duritatea, teama aceea \"cu care l-am privit prima oară / în oglinda din baie / o tresărire carnală\". e greu să treci prin astfel de momente.
mi-o plăcut întregu\' \"bed time story\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

\"ca să vezi\", titlu\' nu e cumva \"jocuri de-a Da mai departe\" (?) zic și yo, întreb.

îți spun că, din cicoarea asta plăcut-verde cu miros de pelin, trabuc-ind (așa) în colțu\' gândului meu \"într-un anticariat vechi și singur\", mi-o plăcut (mult) când \"își lasă funiile pe lângă genunchi îi adună în ghemuri îi rostogolesc plini de praf și de frică\".

și am mai remarcat, în mod deosebit jucăuș-povestibil, \"uite-te\" \"mă voi parfuma cu măr verde / instinctele mele mături supersonice vor călători prin tine prin ei\".
frumoase amazoane. frumos grifon.

cu stimă, Cornel Ghica

da, întotdeauna; toate se vor întâmpla într-Unul (singur).
iată, acu\' e rându\' tău, tinere lup.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

Angela,

într-un fel, suntem cu toții niște lupi. depinde doar de noi (de instincte și de vânatu\' din \"zonă\") unde și cât rămânem de singuratici, când atacăm în haită și (bine-nțeles) cu cine ne în-hăităm.
iar a îmbătrâni frumos, nu e același lucru\' cu a trăi frumos; de multe ori, frumusețea stă în carnea sfâșiată.


Corina,

silver or gold, tot timpu\' suntem în vreo ipostază/situație de vânat ori de vănător.
până la urmă (zic yo), instinctele (nu rațiunea) sunt cele care ne scot.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

iată, un text bine-închegat, frumos pre-lins pe trupu\' \"dinspre ea\".
e cea mai bine-scrisă poezie, editată de tine pe-acilea.
cu excepția lu\' \"așternutul aspru al furtului\", mi-o\' plăcut aceste semne lăsate precum \"o curbă anume de pe gât șiroind / înspre / sfârcul tare mușcat\".
o poezie \"cu gust\" \"de femeie / de bărbatul\".
frumos.


cu stimă, Cornel Ghica

Iolanda,

da, îmi plac surprizele (și mie).
ai dreptate. da\' tre\' să-ți spun/scriu că poezia de față e scrisă acu\' (hăit) vreo 17 ani. sigur, e vina mea că n-am \"avertizat\" cititoru\'.
am încercat să n-o modific. sunt d-acord cu tine.


Andrei,

în 1991, critica de-atunci îmi spunea/scria că acest text este un fel de continuare forțată/firească a \"morții căprioarei\". ciudat? (tu) acu\' vi și-mi spui că ar fi \"preumblarea prazii cu pradatorul atunci cand moartea se strecoara in amanadoi\".
se pare că (undeva) efectu\' rămâne neschimbat.
mulțam.


Ionela,

totuși, n-am \"țipat/urlat\" prea tare la lună, în plină toamnă dezolatoare, să mă audă bufnițele și vărcolacii.
discret, ca o \"lighioană\" atentă la orice mișcare vie, am strecurat un textuleț vechi, de pe vremea când eram un lup tânăr.


Carmen,

la prima mână, a fost o floare de colț (gândindu-mă, atunci, că bătrânu\' lup ar da colțu\'). pe urmă, am gândit că tre\' să ofer o floare, ceva, (oarecum) personalizat, ca o continuare.


Geta,

am corectat \"blana\" și \" cicatricile\". sunt observații pertinente, pentru care îți mulțumesc.
cât despre \"florile de lup\": mi-aș dori (dacă ai timp/plăcere) să-mi argumentezi \"puțintel\" mai elaborat/dezvoltat. chiar sunt interesat de ce \"nu\".


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica