Corneanu Antonio Ciprian

Aș vrea să mor într-o zi de vară, ca să mă ascund sub umbra gândurilor voastre - și fiecare amintire, cu mine, care s-a cuibărit prin sufletele voastre, să fie ca o sticlă de apă, rece-rece, ce

În camera pleoapelor tale ziua se naște încet ca o respirație uitată între două lumi și se prelinge peste pielea luminii, unde nuanțele nu mai au nume, dar încă dor. Tăcerea ta nu e liniște, e o

Poate-o fi sâmbătă, o zi ca oricare, dar tu ți-ai croit din gândul meu o fugă la Marea Neagră, unde valurile-mi șoptesc numele tău pe fiecare plajă, pe fiecare stâncă. Te-ai cuibărit ca un ecou

Sub bolta sufletului meu ard tăcerile şi dorurile tale, dar tu renaşti ca un Phoenix prin văzduhul inimii mele, rătăcită-ntr-un sărut.

Sub soarele veșnic al Mediteranei, măslinul își înfige rădăcinile în piatră ca o inimă care sfidează moartea și își prelungește bătăile dincolo de timp. El nu-și șoptește anii, ci mileniile. Din

Cât de necesară e privirea asta. Pentru o primă îndrăgostire și ultima pe care s-o iubești. Același fenomen sortit de fiecare dată când te revăd. Rațiune și simțire, ambele amestecate'n van, dar

Aș vrea să mistui lipsa ta, cu o torță aprinsă din inima mea, să spintec, în flăcări, tsunamiurile tăcerii și valurile de dor ce-mi străpung ființa, iar după furtuna răzvrătită a vastului ocean de