Poezie
Altarul râvnit
1 min lectură·
Mediu
Te văd prea rar,
și ți-aș scrie mai des -
te-ai cuibărit sub gândul meu
și acum stai ca o icoană în sufletul meu.
Te-aș lua cu mine
prin toată poezia;
în noapte, umbrele noastre se pierd
pe aleile diafane ale vieții.
Trupul tău,
neastâmpărat și zvelt,
mi-e pocal divin.
Ți l-aș îmbrăca doar în metafore;
doar păcatele mele îndrăznesc
să-ți aprindă haosul minții,
să exclami toți sfinții!
00176
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat