Poezie
În bezna gândului meu
1 min lectură·
Mediu
Respiră-n mine
sângele tău aprins, cald,
cerul se topește.
În palma mea stai
ca un timp neînceput,
nesfârșit te simt.
Ochii tăi fac scrum,
în mine se-aprind focuri
ce nu se sting: dor.
Sufletul tău gol
mă îmbracă-n clipe reci
cu freamăt de foc.
Un sărut ascuns
se naște în pântecul
întunericului.
Trupul tău arzând,
oglindă de veșnicii,
mă înghite tot.
Sub pielea ta albă
curg râuri de liniște
și strigă spre mine.
Ne stingem cu ploi,
visul devine pământ,
sămânță și rod.
Noaptea se destramă,
când iubirea noastră arde,
Eros ne înghite.
Mă îmbraci cu nopți,
cu întrebări nelumești,
cu abisuri vii.
Între coapse moi
mă pierd ca într-o mare
fără de hotar.
Ne legăm prin dor,
două lumi fără nume
într-un singur trup.
Ai lăsat în mine
semne de foc și de vis,
îți port amprenta.
Îmi ești început,
dar și capăt de lume,
un arc infinit.
Pășești în mine,
ca o umbră în lumină,
fără hotare.
Sub un singur pas
se sfarmă eternități,
dar noi rămânem.
00186
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Corneanu Antonio Ciprian. “În bezna gândului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneanu-antonio-ciprian/poezie/14194047/in-bezna-gandului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.