te-am ascuns cu grijă pe raftul din stînga
sus în mansarda vieții
unde nu mă știe nimeni
din cînd în cînd
te privesc cu pleoape închise prudent
prin gaura cheii
apoi îți respir părul cu
în liniștea dintre două scaune
o dimineață speriată
de un stol de păsări fără culoare
aburi de cafea se ridică
din pagini
ca un suflet de unică folosință
spre un rai anonim
frunze, litere,
CP