Poezie
Creier pané/melon glacé
martin emilian balint/cory
2 min lectură·
Mediu
Stai drept! Trece cortegiul funerar în cutia toracică!
Din cauza forfotei și a repetatelor lovituri de baros
Îmi huruie capul, -n cuvertură coapsele se contractă
Am avut actul de naștere la un loc cu actul de căsătorie
testiculele cîinelui st. bernard în peruca de oțel
bila de bowling capsată de centura dolce e gabbana
cine ar fi crezut că depind de-o moralitate vestimentară?
ce te roade
haimanalele, haimanalele astea mă jupoaie de viu,
nu reușesc să ling cuțitul cum trebuie
rîncezesc între mine și cartierul vecin: penal fantastic
o colecție fascinantă de țiștari împăiați
tronează pe cutiile cu albume de poze deasupra dulapului
ca niște statuete din blană exotică
țiștarul e animalul care mă place îndeajuns
să nu mă excludă
secretara îmi dictează programul
îmi suge degetul gros înainte să deschidă ochii
un vagabond îmi face cu mîna din limuzină,
îmi arunc ultimul celular în prima canalizare
berbecii de lemn bezmeticesc după lînă
și multă mîncare semipreparată, îmi videz cîinele
să latre în fiecare zi la cetățenii din jurul casei
se ascund tufișurile prin periferii,
cazanele cu flăcări improvizate
rînjesc din gențile de piele întoarsă
îmi fixez obiectivul la plus infinit
și boicotez tramvaiele, tramvaiele
abominabilul îți forțează reflexele
chiriașii canalelor zac pe spate
o să le atacăm părul sîrmos
o să eliberăm toți liliecii de jucărie
o să le prăjim la ceaun tîmplele
secretara îmi dictează programul sugîndu-și limba
intrase în bar vivienne westwood cu un coc frontal ca o
limonadă păroasă și rafinată. se mișca foșnind
în costumul cambrat pe oase o cupolă cu vin sîngeriu.
n-avea chiloți pe ea. incroyable,
graiul ei un ruj. unsuros. vertebrele mele se teleghidau
de la tocurile ei cui.
cum să-mi fabric un creier pané în pauzele de prînz
fără simț practic, fără umiditatea din aer și
mamă, ce tupeu trebuie să fi avut cînd mi-a luat-o în mînă
mi-a strîns-o de simțeam ca acum mai cer o porție de antreu
defilam cu șofer cu tot pe banda întîi
încărcîndu-mi dezolarea tulburat, străin,
îmi doream bigamie, mulți plozi semănați
ca florile soarelui în societate
amanți efeminați care să mă zăpăcească
cu apeluri anonime
și un bucătar să-mi facă seara un melon glacé.
054.119
0
IV