Cora Gabriela Fariseu

multu de trecere..am schimbat..ma mai joc cu ele..nu e bine sa te pui pe scris asa dintr-o respiratie, fara sa citesti ce ai scris
seara faina

placut tare..dar intristat si mai tare..poate ca am eu o stare sufleteasca mai altfel azi, care ma face sa ma intorc spre textele tale..iar motto-ul, dupa cum bine iti aduci aminte, a fost alaturi d emine intr-o perioada a vietii mele

cat de singura m-a facut sa ma simt acest text, m-a facut sa imi fie iar teama de ce va urma in viata mea. medee nu fac o analiza a textului tau ci a sentimentelor pe care acesta le-a trezit in sufletul meu. tare trista m-a facut sa fiu
imi aduce aminte de bunicul meu de suflet ce imi zice de fiecare data cand il vad, rar e drept, ca are mai multi prieteni la cimitir de cat are in oras....

multam fain de trecere. asa l-am si vrut sa fie...dezarmant de simplu. zi frumoasa

faina poema..sesnibila pe alocuri, puternica si amenintaoare pe altele...Eu uneori sunt adepta fie a unei poezii cu rima, ori fara..aici mi-a placut insa, fara sa fie obositor sau ciudat
Cu nuferi galbeni, furați la nunta înmormântată
vers tare trist, nuntile inmormantate dor cel mai mult

eu iti doresc spor si sa aduni tu in suflet in sufletul tau, care sa-ti fie senin si cald..restul e tacere

vino tu într-o vreme înaltă subțire
cu o suliță într-o mână și scutul în alta
și ucide toate umbrele ce-mi acoperă trupul

imaginea m-a dus cu gandul la Sf Gheorghe si imaginea unei femei cu scut, venind cum a ramas in amintiri si in gand, mi-a ramas si mie in minte si nu m-as mira sa o vad venind si pe usa in omentul asta.
partea care mi-a placut cel mai mult a fost finalul. asteptarea aceea poate duce la ceva frumos, la o renastere si purificare. pentru ca intr-adevar apa sarata a marii ustura tare rau..dar si dezinfecteaza :)

multumesc pentru placerea lecturii si pt faptul ca merg la somn zambid si asteptand minuni si noi povesti

deși nu sunt bolnavă
o să mă iei în brațe
să nu mai visez singură

cred ca sentimentul care ma doare cel mai mult este cel de visare de una singura, fara o mana de care sa imi alint capul dimineatea in perne.
partea cu care m-am identificat si mai tare a fost \"nu știu ce întrebuințare să dau mâinilor
ce direcție, privirii
te simt incomodat de insistența cu care plouă în geam cu litere
desprinse dintr-un nume pe care-l purtam cândva în ramă\"

cand nu stie unde sa priveasca si ce sa faca cu mainile-ce se implinesc doar mangaind o persoana- femeia tace si frigul se lasa peste suflet. Dumnezeu sa va fereasca insa de o femeie ce tace si are usa inchisa, pentru ca ea lumineaza mai tare decat orice altceva. si dupa imaginea ei a fost pictata aureola Sfintilor din biserici, dupa deminitatea, linistea si lumina ei

amical si la buna citire
cora

cand intre doi oameni raman decat cuvintele si ciudata trecere dintre vis si realitatea ciudata dupa un sarut, atunci dragostea arde si curata.
fara alte cuvinte, doar cu suflete distilate de valuri

petrut parvulescu:
multumesc de trecere si de citire..ma simt onorata si de comentariu si de sugestie.
sarbatori fericite si tie si la buna citire,
cu prietenie,

poema m-a facut sa ma gandesc la ai mei care nu mai sunt sau sunt pe cale de duca, m-a facut sa imi privesc degetele ce poate vor aseza pe cineva drag in sicriu, avand insa tristetea nu de a fi boante\' ci de a nu avea vergheta care sa ma faca sa ma gandesc la omul care imi aduce fluturasi.

la Doamne apara de necazuri, semn de apreciere si de trecere, an bun si curat din partea mea

se vor topi ca niște ice-berguri
rătăciți în oceanul indian

distanța devine copleșitoare
în lipsa cuvintelor vor desena mesaje
pentru fiecare mesaj un înger cu aripi largi
le va aduce o sticlă.
o sticlă pentru fiecare pas dintre ei,

poema despre o iubire mare, o iubire la care inca mai sper intr-un fel ciudat, ca o resuscitare, o iubire in care cred pentru ca TREBUIE sa cred. poema ce ma face sa cred ca in dragoste distantele sunt relative si ca \"in lipsa cuvintelor/ vom desena mesaje\" fara ca iubirea sa se distileze sau sa isi piarda din esenta.
poem ce ma face sa mai sper :)

am tot ce-mi trebuie/nu va gîndiți la aur
poem simplu, aparent, ce demonstreaza ca tot de ce ai nevoie se gaseste ascuns in lucruri simple, tenisi caldurosi, pahare aburinde, poem cald si o asteptare care da sens intregului poem, indiferent daca ea vine sau continua sa mearga. poem luminos, intarzierea nu provoaca nelinisti ci impacari, in pasaje la Universitate.
un an nou rodnic si frumos!!!

poema atat de trista, de simpla, ca un strigat final, ca o teama, ca o bucurie ciudata, ca o ultima licarire inainte de ceva imprevizibil.
floricele galbene, asemenei geloziei, fara petale, mutilate, instrainarea, alungarea..mult prea trista si simpla poema..in cuvinte putine se poate vdea tristetea unei medeee micute

recunsoc ca este un poem trist, scris atunci cand esti la limita si inca mai crezi in conexiunile sufletesti :)

petru sebastian: este adevarat, ultimul vers este un fel de cheie de bolta a intregului poem..ciudat sau nu imaginea eu am vazut-o acut de reala in fata ochilor si m-am simtit atat de dezgolita in fata ei incat am inteles atunci ca uneori nu moartea ci dragostea este fara limite.

medeea: imi esti draga tare si tu stii cat de trista este poema aceasta si ce ascunde in spate..multumesc pentru trecere

ecaterina: nu stiu in cate poeme am intalnit eu \'palmele transpirate\' dar pentru mine capata sens doar cand ma regasesc eu in fata lor, privindu-le si incercand sa le ascund sa nu mi se vada goliciunea.

mihai-te-am lasat intentionat la final:)- pentru ca te-ai apropiat foarte mult de ceea ce am vrut eu sa spun. palmele transpirate se gasesc, este adevarat si in autobuze si la munca, dar se gasesc si in dragoste, indiferent ac este povestea mea sau a ta sau a oricui. si imi place sa vad ca se intelege ca iubirea este la fel indiferent de poveste. si ca anumite caracteristici se regasesc pregnant in orice poveste, chiar daca e inocenta sau nu :)

va multumesc pentru treceri si \"LA multi ani !!!!\"

la prînz/ durerea aceea de suflet/aceeași durere de suflet/ ca atunci cînd ți se sfîșie un fluture/ sub ochii tăi luminoși

tristetea acestor versuri parca mi-a intrat in suflet...o poveste evocata cu tristete, o curatenie a limbajului si o traire in care parca vad ochii luminosi ai Medeei.

peretele alb, Medeea lipita de el, cu manutele la piept intr-o stransoare a ei insasi, toate astea imi arata o altfel de medeea, o Medeea ce se arata vulnerabila si puternica, o Medeea care inca mai crede in poevesti frumoase si conexiuni sufletesti.
cu drag, imbratisari pentru Medeea

|

|

poema scrisa feminin si drept, fara supunere cum se spunea ci cu acceptarea unui destin, iubire ce e acceptata ac ceva ce vi ne de la o putere superioara si care trebuie luata ca atare

voi lăsa o dâră în tine ca un ecou nesfârșit
ca un șir de ciori în așteptarea iernii

mi-ar placea sincer sa stiu ca am lasat si eu o astfel de dara in viata mea, e un fel de cantec de lebada al unei femei, un ecou in fata caruia orice barbat tace si isi sfredeleste sufletul in asteptarea sfarsitului, o intalnire cu o astfel de femie nu poate aduce decat un sfarsit, ce ar mai puetea continua dupa o femei ce isi aseaza chipul pe scaun odata cu rochia, dupa o femeie ce isi lasa pieptul despicat si curat de mana ce va fiabsorbita de coaste..pana si imaginea coastelor mangaiate ma face s ama gandesc la taceri si impliniri ale unei iubiri...raman inconjurata de fumul de tigara din poem, visand la o astfel de iubire

Tu dormi zâmbind zâmbete de copil

curat, simplu, fara murdarie, un barabat in chip de Fat Frumos ce apara o femeie, aflata intr-o stare vulnerabila, zambind insa, o tacere care doar in jurul marilor povesti se lasa si un timp ce isi pierde valoarea ramanad in urma fara sa isi mai gaseasca echilibrul. o poveste simpla si curata

n-aș putea spune cum s-a întîmplat
nimic n-a prevestit lipsa mea de curaj
bunătatea gurii tale întredeschise

am ramas mult timp sub impactul acestei ultime strofe..am scris si rescris acest comentariu incercand sa redau ce am simtit...cert este ca nu am ajuns la o cocluzie.povestea se sustine, dragostea se descopera, ca si povestea, pe parcurs, in urma ramane \'un vierme care se mișcă prin tine și-ți suge toată voința\'...mi-a placut si imaginea de dragoste ce oblojeste ranile cu patrunjel, dragoste pe care doar la cei batrami o mai putem vedea..e ceva stralucitor si abject in povestea asta, e ceva ce ii da lumina si umbra, ceva ce o face sa fie veridica si ireala in acelasi timp. marile evenimente sentimentale nu sunt prevazute de nimic, asemeni cerului senin inaintea furtunii, asemeni diminetii aceeia care este pentru orice om.
mi-a placut lecura, am incercat sa ma regasesc la un echilibru normal dupa ea..nu am nivelul necesar pentru a da o steluta, dar cred ca stelutele sunt momentan in mine mai calde ca cele de pe Agonia

aștept
ora când trebuie s-o iau pe sara de la grădiniță
un prieten
un telefon
câte un bărbat indecis

mi-au placut tare mult aceste versuri, m-am regasit ca femeie, parca toate impartim aceeasi poveste, aceeasi barbati indecisi, aceleasi povesti. mi-a placut finalul si m-a intristat...am si avzut inimile desenate in fata caselor cum sunt calcate de aceeasi barbati indecisi...mersi pentru stare..imi vine si mie sa ies sa scrijelesc o inima in fata blocului..eu insa nu am o sara cu mine

lavinia multumesc de trecere. apreciez parerea dar nu o impartasesc. siropos nu imi pare pentru ca stiu ce ascunde in spatele povestii, dragostea poate e uneori siropoasa mai ales cand schimba o fetita in femeie.
medee multumesc pentru intelegere se vede ca stii ce se ascunde in spatele unei femei mititele ce a crescut
nicolae...multumesc. mi-ai luminat seara gandindu-ma ca pot topii si ultimele straturi din calota glaciala :)

ma simt mai aproape de ceea ce am vrut sa spun si sa fiu