Cora Gabriela Fariseu

multu de trecere..am schimbat..ma mai joc cu ele..nu e bine sa te pui pe scris asa dintr-o respiratie, fara sa citesti ce ai scris
seara faina

multam fain de trecere. asa l-am si vrut sa fie...dezarmant de simplu. zi frumoasa

faina poema..sesnibila pe alocuri, puternica si amenintaoare pe altele...Eu uneori sunt adepta fie a unei poezii cu rima, ori fara..aici mi-a placut insa, fara sa fie obositor sau ciudat
Cu nuferi galbeni, furați la nunta înmormântată
vers tare trist, nuntile inmormantate dor cel mai mult

eu iti doresc spor si sa aduni tu in suflet in sufletul tau, care sa-ti fie senin si cald..restul e tacere

vino tu într-o vreme înaltă subțire
cu o suliță într-o mână și scutul în alta
și ucide toate umbrele ce-mi acoperă trupul

imaginea m-a dus cu gandul la Sf Gheorghe si imaginea unei femei cu scut, venind cum a ramas in amintiri si in gand, mi-a ramas si mie in minte si nu m-as mira sa o vad venind si pe usa in omentul asta.
partea care mi-a placut cel mai mult a fost finalul. asteptarea aceea poate duce la ceva frumos, la o renastere si purificare. pentru ca intr-adevar apa sarata a marii ustura tare rau..dar si dezinfecteaza :)

multumesc pentru placerea lecturii si pt faptul ca merg la somn zambid si asteptand minuni si noi povesti

petrut parvulescu:
multumesc de trecere si de citire..ma simt onorata si de comentariu si de sugestie.
sarbatori fericite si tie si la buna citire,
cu prietenie,

poema m-a facut sa ma gandesc la ai mei care nu mai sunt sau sunt pe cale de duca, m-a facut sa imi privesc degetele ce poate vor aseza pe cineva drag in sicriu, avand insa tristetea nu de a fi boante\' ci de a nu avea vergheta care sa ma faca sa ma gandesc la omul care imi aduce fluturasi.

la Doamne apara de necazuri, semn de apreciere si de trecere, an bun si curat din partea mea

am tot ce-mi trebuie/nu va gîndiți la aur
poem simplu, aparent, ce demonstreaza ca tot de ce ai nevoie se gaseste ascuns in lucruri simple, tenisi caldurosi, pahare aburinde, poem cald si o asteptare care da sens intregului poem, indiferent daca ea vine sau continua sa mearga. poem luminos, intarzierea nu provoaca nelinisti ci impacari, in pasaje la Universitate.
un an nou rodnic si frumos!!!

recunsoc ca este un poem trist, scris atunci cand esti la limita si inca mai crezi in conexiunile sufletesti :)

petru sebastian: este adevarat, ultimul vers este un fel de cheie de bolta a intregului poem..ciudat sau nu imaginea eu am vazut-o acut de reala in fata ochilor si m-am simtit atat de dezgolita in fata ei incat am inteles atunci ca uneori nu moartea ci dragostea este fara limite.

medeea: imi esti draga tare si tu stii cat de trista este poema aceasta si ce ascunde in spate..multumesc pentru trecere

ecaterina: nu stiu in cate poeme am intalnit eu \'palmele transpirate\' dar pentru mine capata sens doar cand ma regasesc eu in fata lor, privindu-le si incercand sa le ascund sa nu mi se vada goliciunea.

mihai-te-am lasat intentionat la final:)- pentru ca te-ai apropiat foarte mult de ceea ce am vrut eu sa spun. palmele transpirate se gasesc, este adevarat si in autobuze si la munca, dar se gasesc si in dragoste, indiferent ac este povestea mea sau a ta sau a oricui. si imi place sa vad ca se intelege ca iubirea este la fel indiferent de poveste. si ca anumite caracteristici se regasesc pregnant in orice poveste, chiar daca e inocenta sau nu :)

va multumesc pentru treceri si \"LA multi ani !!!!\"

poema scrisa feminin si drept, fara supunere cum se spunea ci cu acceptarea unui destin, iubire ce e acceptata ac ceva ce vi ne de la o putere superioara si care trebuie luata ca atare

voi lăsa o dâră în tine ca un ecou nesfârșit
ca un șir de ciori în așteptarea iernii

mi-ar placea sincer sa stiu ca am lasat si eu o astfel de dara in viata mea, e un fel de cantec de lebada al unei femei, un ecou in fata caruia orice barbat tace si isi sfredeleste sufletul in asteptarea sfarsitului, o intalnire cu o astfel de femie nu poate aduce decat un sfarsit, ce ar mai puetea continua dupa o femei ce isi aseaza chipul pe scaun odata cu rochia, dupa o femeie ce isi lasa pieptul despicat si curat de mana ce va fiabsorbita de coaste..pana si imaginea coastelor mangaiate ma face s ama gandesc la taceri si impliniri ale unei iubiri...raman inconjurata de fumul de tigara din poem, visand la o astfel de iubire

Tu dormi zâmbind zâmbete de copil

curat, simplu, fara murdarie, un barabat in chip de Fat Frumos ce apara o femeie, aflata intr-o stare vulnerabila, zambind insa, o tacere care doar in jurul marilor povesti se lasa si un timp ce isi pierde valoarea ramanad in urma fara sa isi mai gaseasca echilibrul. o poveste simpla si curata

n-aș putea spune cum s-a întîmplat
nimic n-a prevestit lipsa mea de curaj
bunătatea gurii tale întredeschise

am ramas mult timp sub impactul acestei ultime strofe..am scris si rescris acest comentariu incercand sa redau ce am simtit...cert este ca nu am ajuns la o cocluzie.povestea se sustine, dragostea se descopera, ca si povestea, pe parcurs, in urma ramane \'un vierme care se mișcă prin tine și-ți suge toată voința\'...mi-a placut si imaginea de dragoste ce oblojeste ranile cu patrunjel, dragoste pe care doar la cei batrami o mai putem vedea..e ceva stralucitor si abject in povestea asta, e ceva ce ii da lumina si umbra, ceva ce o face sa fie veridica si ireala in acelasi timp. marile evenimente sentimentale nu sunt prevazute de nimic, asemeni cerului senin inaintea furtunii, asemeni diminetii aceeia care este pentru orice om.
mi-a placut lecura, am incercat sa ma regasesc la un echilibru normal dupa ea..nu am nivelul necesar pentru a da o steluta, dar cred ca stelutele sunt momentan in mine mai calde ca cele de pe Agonia

aștept
ora când trebuie s-o iau pe sara de la grădiniță
un prieten
un telefon
câte un bărbat indecis

mi-au placut tare mult aceste versuri, m-am regasit ca femeie, parca toate impartim aceeasi poveste, aceeasi barbati indecisi, aceleasi povesti. mi-a placut finalul si m-a intristat...am si avzut inimile desenate in fata caselor cum sunt calcate de aceeasi barbati indecisi...mersi pentru stare..imi vine si mie sa ies sa scrijelesc o inima in fata blocului..eu insa nu am o sara cu mine

lavinia multumesc de trecere. apreciez parerea dar nu o impartasesc. siropos nu imi pare pentru ca stiu ce ascunde in spatele povestii, dragostea poate e uneori siropoasa mai ales cand schimba o fetita in femeie.
medee multumesc pentru intelegere se vede ca stii ce se ascunde in spatele unei femei mititele ce a crescut
nicolae...multumesc. mi-ai luminat seara gandindu-ma ca pot topii si ultimele straturi din calota glaciala :)

ma simt mai aproape de ceea ce am vrut sa spun si sa fiu

azi dimineata ma simteam singura si am vrut sa termin cumva un ceva ramas neimplinit. am postat dupa care am vrut sa sterg..imi parea ca ma dezgolesc.sora mea mi-a zis sa nu il sterg ca ar fi greseala. am ascultat-o. va multumesc pentru treceri, medeei pentru stea si pentru ca a vazut orgoliul din finalul poemului..moartea vine in zile de joi, de vineri, de venit vine oricum fara zgomot. finalul este banal, dar mi-a parut ca si moartea insasi e banala si un lucru normal fara a mai spune ceva. multumesc pentru treceri si pentru pareri

poezi ma duce cu gandul la tragedia femeior ce incearca sa faca pace si sa accepte faptul ca nu mai au uter, ca trebuie sa aleaga intre moarte si fecunditatea lor..alegerea pare usoara din afara daca nu intelegi gandirea femeilor..fara uter se mai poate trai/fara vise nu...imi pare genial acel \"mai\" pus exact la momentul potrivit.pe mine m-a facut sa ma gandesc la spitale si medici si femei nu doar cu uterul bandajat dar cu feminitatea lor bandajata.si totusi sunt in viata si mai pot visa la mere rascoapte..dar cat se mai poate trai cu trupul sfartecat, cu tristete si cu golul din suflet? asta ramane de vazut..poem ce ma face sa ma gandesc la moarte, viata si femei

j\'adore chercher la vache dans le fromage....sa cauti nevazutul in concret si sa simti gustul cuiva desi e departe, iubirea e conditionata \'\' de vorbele tale\'\', incertitudinea zilei sau a sentimentului de maine fac din acest poem o declaratie de iubire naturala fara nimic exgerat sau nelalocul lui.versurile curg curat asa cum ar trebui sa curga o intreaga poveste de iubire...imi place, mai citesc.

medeea: iti multumesc din suflet mai ales pentru faptul ca ai inteles poemul asa cum trebuie, exact la ceea ce ma gandeam eu..asta imi da incredere ca pot sa exprim....steluta mi-a facut ziua mai buna. mersi ca imi urmaresti drumul si ca iti dai seama din poem exact de toate fatetele feminitatii...

daniel:multumesc de trecere si la buna citire...frumos oras, clujul tau :))

oana: de femeia arma trebuie sa te feresti..drept urmare hai sa fim toate femei arma daca tot nu e tabu la noi!!! :))) la buna citire!! in fiecare vara petrec o saptamana la targu jiu la o verisoara...nu se stie cand ne vedem pe acolo

am deschis si inchis pagina aceasta in ultimele zile de nenumarate ori asteptand o parere, un sfat.va multumesc pentru comentariu si pentru faptul ca m-ati facut sa fiu bine cu mine si sa ma motivez sa muncesc si sa va demonstrez ca femeia, ce trage cu arma mai bine ca un barbat si e si senzuala, sunt eu. si daca sunt eu cred ca o sa pot arat asta si fara metafore.comentariul dvs m-a motivat.

azi am citit pentru prima data acest text si am avut o senzatie de gol sufletesc toata ziua, de parca l-as fi cunoscut pe M de o viata.durerea materna cu care ii tine capul in maini chiar si dupa moarte imi aduce mainte de pieta, de imaginea madonei invinsa in fata mortii. de obicei atunci cand moare cineva drag e ciudat sa accepti ca lumea isi continua mersul firesc asistand impasibila la moartea cuiava..aici insa imi pare ca intreaga lume se opreste sa ingenuncheze in fata maretiei mortii.imi pare o durere universala, imi pare un timp ce se opreste in momentul mortii fara a-si mai gasi ritmul normal.
cuvintele imi par goale pentru ca inca sunt sub imperiul mortii de pe un acoperis de spital.felicitari pentru ca mi-ai insuflat aceasta traire

...poate ai dreptate dar tot ce stiu este ca am nevoie de scris si voi starui sa inteleg incifrarea mesajului tau..si in fond si in prospetimea mea ,de care imi vorbeai ,pot sa imi gasesc drumul..multam