Cont șters

de exemplu mi-a absorbit ochii,

o găsesc foarte vizuală/imaginativă,

l-am văzut pe Dumnezeu răzând :) ” îngrămădit sub pălăria de soare ca pe firele mele rebele de păr”,

această metaforă mă duce la un sentiment de primă relație cu Dumnezeul Mare, care mereu tinde spre expansiune/creștere a vieții/ființei, ... și acea a ”pălăriei de soare” m-a dus cu gândul la ”floarea soarelui” un soare pământesc ce tinde mereu să ne țină cu picioarele pe pământ, poate ”pălăria soarelui este un Dumnezeu mai Mic, pamântesc/comun tuturor în care încercăm să-l integrăm/includem pe Dumnezeul Mare și atotputernic, și viceversa ...

” pălăria soarelui” pentru mine este un sentiment inocent, copilăresc, curat, ... iar Dumnezeu cel mare și atotputernic este ”îngrămădit” sub el, ... este frumos de tot scris, :)


m-a cucerit și metafora ”încă mă clatin cu picioarele în spuma mării” care îmi transmite un univers întreg ... anume ” mă clatin” îmi spune multe ...

aceasta este experiența proprie cu acest poem,

Crina, Ștefan mari mulțumiri pentru provocare, :)

Cu mult drag!

Maria,

nu, nici de cum, ...

eu îmi cer scuze, m-am întins la vorbă lungă, :)
pe când vroiam doar să scriu că am citit și din ce ai postat înainte.
Îmi place mult felul tău de a scrie dintr-un spațiu/adânc limpede.
Ca exemplu:
”din viața asta nu vreau să plec
fără să aprind lumina”

Da, așa este românul e poet,
nimic nu este mai frumos ca această calitate nobilă.

La fel și din partea mea mult spor în tot ce faci, inspirație cât cuprinde și să ne citim cu bine și sănătate!

Cu mult drag,

Maria,

pe atât de profund, și citeț, :)

Ștefan,

sincer azi sunt geloasă pe poezia asta scurtă,

mai ales că eu stau, și stau,
aștept să scriu ceva,
da nimic nu se întâmplă,
și am fost așa de ambițioasă azi dimineață,
mi-am zis: ”domnule, azi am să scriu poezia aia nemaipomenită de nimeni”,
în final m-am ales cu două comentarii, :)
...
e, cu toată gelozia poetică am să mă bucur
pentru că
cineva pe un mal de lume se scaldă în inspirație de cea mai înaltă calitate, :)

postările fură din timp, plus te pot distrage de la procesul de creație, de la liniștea aia adâncă și cuminte, ... :)

și totuși, cum scria Pablo Neruda ”poezia e ca pâinea, se împarte cu fiecare, da cu fiecare”,

aici ne conectăm unii cu alții, spiritele se ating,
iar eu azi sunt mai bogată pentru că te-am citit anume pe tine, Crina Albu, deja te caut ca spirit poetic, ...

doar așa ne îmbogățim unii pe alții.

ne îmbogățim nu doar literar.( literatura e literatură dacă o abordăm doar din acel punct de vedere. fără spirit literatura nu înseamnă nimic ) ... sufletele noastre se ating în poezie, - tu prin simțirile tale adânci mă inviți pe mine să mă deschid pentru acele trăiri care poate eu nu am avut idee că pot exista, sau fi trăite, ... or dimpotrivă, cititorul rezonează sută la sută cu trăirile și simțirile poetului, primește validarea, acceptarea de sine a ceea ce e omenesc, se relatează, poetul crează nu doar poezie ci el crează ”relatedness” ....

Iar spațiu virtual este o minune a lui Dumnezeu în ce privește publicarea poeziei.

Gândește-te, te trezești dimineața, scrii o poezie, scrii ce ai simțit, anumite trăiri, amintiri, postezi și imediat cineva te citește. În doar câteva secunde poetul e deja citi din multe colțuri ale lumii.

Este fascinant.

Nimic niciodată nu a fost mai în favoarea, și de partea poezii/poetului decât internetul.
În trecut treceau ani și ani ca cititorul să atingă poezia. Caietele la unii poeți au fost descoperite după o sută de ani.

Postează, Crina Albu, postează, noi o să citim! :)

Cu mult drag!

Maria,

așa este transmisă această poezie ca o stare bine definită exprimată cu măiestrie,

Mi-a plăcut și mie,

Mă bucur să te descopăr aici pe site!

Maria,

M-a uns pe suflet scrierea ta. Creezi comori nestemate. Personajele le îndrăgești fără să vrei. Limba e cântată așa cum de altfel este limba noastră Română. O limbă melodioasă, un cântec blând de leagăn. Tu scoți în evidență acea trăsătură a poporului. Simt atâta blândețe, gingășie, dezmierdare, dulceață în scrierea ta de mă răscolește cu tot dorul și trăirile copilăriei, casă, dor de tot ce am trăit altădată. În străinătate totul diferit. Altfel observ că și în România tendința este de occidentalizare.
Te felicit pentru inspirația, ambiția, și hărnicia cu care scrii!

Cu mult drag!

Maria,

Vai, Ottilia!

Poezia asta este ca un abur!

Scris cu o finețe totală, de clipa aia de înalt se transmite intactă, fără nici-o deteriorare, exact ca atunci.
În plus ca un bonus, poetul fără pic de egoism ia cititorul ”de mână pe câmp”, :)
îl duce prin
” mirosea dimineața a dragoste” - abur ce te-ajunge din urmă fără să vrei,
te-ajunge din urmă să te mai îmbete încă odată de Înaltul dragostei, ... și măcar prin poezie, ...

”dragoste pe câmp
ce mi-ar fi trebuit altceva” ...

Pur și simplu Sublim!

Cu mult drag!

Maria,

una deosebită, însă la mine e pe invers. În copilărie eram hipnotizată de-un cocoș din ogradă, iar păianjenii mă linișteau. Nu îmi explicam atunci răspunsul meu. La majoritatea copiilor le era frică de păianjeni.

Însă, mai târziu (locuind în C) am cunoscut cultura nativă (Ojibwa). La ei se face un ”Dreamcatcher” (ei cred în magie apotropaică folosită pentru a proteja copiii și oamenii din rezervație).

Este un cerc făcut din crengi de salcie cu fire trase pe centru care reprezintă pânza de păianjen folosită pentru a prinde orice rău care poate dăuna copiilor în timp ce dorm. În Ojibwa se numește ”asabkeshiinh”. Pentru ei este forma neînsuflețită a păianjenului.
Aceasta provine de la ”asibkaashi” - femeia păianjen care este protectoarea originală a copiilor și a oamenilor tribului.

La fel în cultura lor pânza de păianjen reprezintă fragilitate,însă pe cât de fragilă tot pe atât de puternică. Chiar mai mult, posedând puteri supranaturale de a menaga/dizolva răul.

Probabil, există în fiecare din noi deja o legătură cu puterea pânzei și creatorul ei, ... :)

Mult spor! Ne citim!

Cu drag!

Maria,

într-adevăr poemul de față este ca o fascinație. Mi-a plăcut mult de tot construcția și puritatea exprimării. Felicitări!

Cu mult drag!
Maria,

Mult Succes in noul proiect !!!

mai degrabă aș zice că textul este captivant pentru cititor decât lung, ... nu m-aș mira să aflu într-o zi că scrii proză, ... ți se potrivește,
zic asta bazat pe un text (att. la personal) citit ceva timp în urmă, ... dai impresia că de detașezi cu ușurință de ”cunoscătorul din tine”, și îți dai voie o stare mai de pur,

desigur e o părere

Mult spor!

Maria,

ce am citit această lucrare am rămas cu sentimentul că am văzut un film premiat cu Palme D”ore la Cannes FF...

Dragă Nuța!

Finuță de tot poezia ta, nimic strident,
totul e atât de limpede în noaptea aia în care te-ai întors, ... în adevăr ...
Da, mi-a plăcut mult!

Cu mult drag!
Maria,

Ștefan,

ai aici o declarație de ploaie forte, ... metafore de duminică mare
...”ploaia asta e o singurătate a sincerității mormântului” bun de tot,

O zi cu spor!

Cu drag!

Maria,

reincarnării în așteptare,...

adevărate aceste ”răsuflări”, ...
mereu va exista ceva/cineva
pentru care vom aștepta puțin mai mult.

Mi-a plăcut”răsuflarea”, rezonează,
poate că și eu am o relație specială
cu așteptarea, ...

Inspirație cât cuprinde!

Maria,

când eram mică uram vorba
”cu răbdarea treci și marea”, :)

”Femeie”-a asta este atât de adevărată, încât există riscul să placă chiar și femeilor, nu doar Bărbatului. :)
Bine de tot pus în cuvinte această înțelepciune din bătrâni.

Cu mult drag!

Maria,

apăsat scrisul de azi,
intens
mi-a plăcut,
reflectă multe adevăruri, ...
Îmi aduce aminte
de Maria Antoinette
care zicea:
”Nu este nimic nou
în afară de ceea ce a fost uitat.” :)

Spor la treabă,
și o săptămână frumoasă!

Cu mult drag!

Maria,

mi-a plăcut mult.
La fel am citit cu mare plăcere
”așteptându-și pe tata”,
ai un fel al tău de a scrie curgător,
neforțat, natural ...

Felicitări!

Domnul Ioan,

așa e bine să ne fie viața/trăirile
cu aleanul raiului pierdut,
cuvinte măgulitoare
și alint de primăvară, ...
(chiar și când lumea e întoarsă pe dos, ...:)

Vă doresc multă sănătate/inspirație!
Maria,

cuvintele tale sunt pline de înțelepciune,
mi-au deschis dimineața

”să cresc credința în sufletul meu” ca într-o grădină,

o grădină este sufletul omului, ...


îmi place mult ”înșir rugi ca pe niște salbe cu rubine
sufletul meu zboară peste înălțimi”

Ne rugăm împreună cu tine pentru sănătatea celor dragi!

Te citesc cu mult drag!
Maria,