Cont șters
Verificat@cont-sters-55051
Nu știu dacă l-ai citit pe Esenin înainte de a scrie și te-aiinspirat din ce a scris el dar Suflul poemului este acelaș ca a lui Esenin (posibil că porți acelaș arhietip, sau poate nu, poate doar asemănarea emoțiilor, stărilor, trăirile sunt pe undeva aceleaș ... )
Pe textul:
„Scrisoare de la mama (răspuns)" de Cristian Vasiliu
în final pentru asta scriem ...
:)
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
Fiecare metafora este un manifest al adancului … un fel al tau de a integra totul ce trece prin perceptia ta, ca apoi prin ce scrii si imparti devine al
nostru, … Scrisul este O manifestare din adancul tau intr- un tot intreg … prin generozitatea celui
ce scrie este impartit cu cei din jur in menirea cunoasterii perceptiei sfinte/divine, in sensul ca dincolo de tot ce vedem cu ochiul liber si atingem cu mainile exista o alta lume mult mai profunda/ adanca ca un izvor/ ocean …
:)
Pe textul:
„Scumpă ușă" de Theea Georgia Sharpe
îmi pare de prisos,”care se poate gusta.” rupe/închide starea creată de fraza dinainte care este mult mai concentrată și transmite o stare absolută ”iese cea mai senină miere” și mă lasă să navighez ... să plutesc/zbor pe senin
dar și miere ...
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
- odată am văzut și eu zborul cum ieșea dintr-o pasăre, pe bune, și intra în mine, apoi alergam alergam pe toloacă, țineam de-asupra capului un batic de mătasă în vânt, și o parte din mine se-mprietenea cu zborul ...
Antonia, înstelez pentru că nu există altă cale, alt răspuns la poezia ta, iar
” la capătul lumii cresc noi muguri de aripi în turla de cristal.” și totuși se pare că tu ai văzut ” misterul ochilor a căror lumină se depărta în viscolul alb, tot mai sus”
Pe textul:
„Confesiunile firului de iarbă" de Antonia-Luiza Zavalic
nu exist decât o zi”
ce mai, Antonia, o ții una și una, și nu pur și simplu ca un efort, dorință, ci ca un zbor, evaporare
abur,
sufletul în sine e distilat pănâ la ” nevăzutul necuprinsului neatins... ” spațiu, dimensiune care naște poezie din aburul neatins al duhului ... ăla e spațiul de unde vine poezia ca o rouă, miere, ..., te admir cu toată dragostea și bucuria, pentru că nu la fiecare e dat să atingă acea dimensiune a ființei și universului ...
să-l atingem avem nevoiie să ne golim, să fim goi goi ... sau să cunoaștem zborul lăuntrului ...
Pe textul:
„Durerea celor ce nu pot iubi" de Antonia-Luiza Zavalic
Bravo! This is IT! Poetry is IT!
( am mai scris odată acest com, e a doua oară sper să plece:)
Pe textul:
„Scumpă ușă" de Theea Georgia Sharpe
m-a răscolit atât de tare scrieera ta ...
... să scrii mai mult așa, cum Artemis o apucă pe străbunica de un deget”
și am să scriu și eu mai mult despre cât de naivă am fost,
și cât de naivi suntem ...
Pe textul:
„despre cum să spui Mulțumesc " de Gabriel Nicolae Mihăilă
aduc Lumină ”la izvorul care și-a reînviat înțelesul”
:)
Pe textul:
„memoria izvorului" de George Pașa
:)
Pe textul:
„Rondelino alb și cu verde și cu roz țiclame-bomboane..." de Iulia Elize
Recomandatrâsul ignoranței în bordurile inimii” și uite ai revenit cu un poem care deschide ferestrele inimilor,
inimilor,
lumea devine un ocean de ferestre prin care ne vedem sufletele unii la alții, ca într-un izvor
din lacrimi
Maria, un poem cum nu am mai citit ... mi se înnoadă lacrimile ... și vreau să te cuprind ...
O emoție atat de curată și plină de dorința inocenței, de dorința fiecărui copil, eset tot ce ne dorin cu adevărat în viață ...
și un nod se ridică în gât ” ca toate corăbiile, și furtunile, și lumina acre urcă pe taină”
acuma știm de ce avem nevoie de a conștientiza Divinitatea din noi, o entitate mai mare ca noi în noi ,
...
nu există destule stele pe cer,
nu există destule lacrimi
...
Pe textul:
„După ce și-au băut timpul " de Maria Elena Chindea
recunosc, sunt un sistem de autoprotejare slab, doar îmi divulgă slăbiciunele, golurile
și lipsa de inspirație, ...
Mă bucur și eu că nu sunteț supărăcios ( ppvestea cums crie: - cine se supără i se taie nasul și o ureche:)
și ați zis bine cu ”Husa” și ”Boroscaiul”
probabil nici nu m-ai crește boroscai cum creștea altădată, a dispărut tot, acum cresc orhidee,
realizez cât am rămas în urmă, ...
:)
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
iubite, martor-in-volar, să fie textul mai dihai,
am scotocit un pic în husă, de m-apucă subit o tusă
și strănută-i urât pi nas, di mă țînui di-expiratori,
atunci strigă-i, cu ochii mari: - aici niroasî-a-picaresque,
O Doamni, și mai, păcătoasî, ia, hai sî ies puțîn din broascî,
că sincer, iubi, ce să-ți spun, acesta-i doar Umor Bulgar.
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
strigai s-auzi, ”a-a-a-a-a-tinge-mă” nu te-am uitat,
și nu strigai di ”chin șî urî” dar să te chem la o friptură,
că prea ”Te-ai îngropat în cărți să-nvie versul ...” săltăreț, când
arunci printre rânduri: - hei Lady Lust, or Lady of The Night, am auzit învii poeți, rămasai cu surdina pusă, am auzit că-i scoți din boroscai,
hei, Lady of The Night or Lust, ”Hai, scoate-mă de-acolo, hai, degrabă! dragă,
că e de treabă,
începe prășitul ...
:)
sîc, sîc,
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
am ieșit din portretul în care nu mai încăpeam,
stau în grădină cu ochii pe ultimii trandafiri,
în mine cântă muzica.
lumina mă atinge cu palmele tale.
cuvintele
sărutări sau
lacrimi,
Nuța ai adus în acest poem un întreg univers al pierderii și intimitatea cu teama,
pierderea merge mână în mână cu frica, teama, moarte, regretul, și riscul, ...
mi-a plăcut mult starea pe care o transmite,
și
da este moartea o pierdere?
mai poți acuza pe cineva că a plecat ca să moară, să scape de toate, ...
Pe textul:
„în adâncul meu știu că te-am trădat" de Nuta Craciun
poezia de adevăratelea așa se scrie, prin polenizare,
poeții sunt Una cu totul,
sunt ca florile, ca albinele, vântul,
scrisul este parte din procesul de polenizare pe cale naturală ...
Pe textul:
„Fântâna cu bănuți de argint" de Antonia-Luiza Zavalic
îmi place, apare dorința de disolvare, de împământire, simplitate,
...
din tot ansamblul nu-mi place doar asta ”răscrăcărate, înfipte,
tu (de prisos )să mă masezi ”
hotărăște mai bine: răscăcărate sau înfipte,
sună confuz,
:)
Pe textul:
„Mă pedepsesc, iubito" de Dragoș Vișan
Antonia, dragă, ți-ai pus di gând sî ni ușiz cu poizîi? întreabî un muritor îndrăgostit (deja) di Fântâna în cari-și aruncî bănuțîi,
:)
Pe textul:
„Fântâna cu bănuți de argint" de Antonia-Luiza Zavalic
Bravo! Frumos, poetic, pentru-un momnet am uitata de toate, am plutit și cu dance me to the end of love...
:)
Pe textul:
„un strop de aprilie" de Anisoara Iordache
