șters

Raspunsul Politiei, prin seful Inspectoratului Serbanoiu Viorel, catre mine, a fost: ”Prin versurile recitate în sala de spectacol a Casei Tineretului din municipiul Botoşani, în ziua de 15.01. 2018, cu ocazia decernării Premiilor Eminescu la Botoşani, am constatat că au fost încălcate prevederile art. 2, alin 1 din Legea nr 61 din 27 septembrie 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, articol care sancţionează «săvârsirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau a bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice». În contextul celor sus precizate faţă de persoana care a utilizat expresii vulgare a fost dispusă măsura sancţionării contravenţionale”.

Expresia jignitoare cea mai grava a Meedeei Iancu la adresa Romaniei a fost: „Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România”.
Nu au fost doar niste vorbe urate, cum spune Georgescu, incercand sa minimalizeze gravitatea situatiei. Mi se pare normal sa se ia atitudine impotriva cuiva care spune astfel de vorbe despre Romania, pe scena premiilor Mihai Eminescu. Nu ma intereseaza ce se crede despre mine si chiar il iert pe Mister Georgescu ca m-a facut initial, in postarea sa, idiot. As fi putut cere degradarea sa pe Agonia, dar nu am facut-o. I-am acordat timp sa isi da seama singur de greseala sa. Am intervenit acum doar pentru a se clarifica niste lucruri. Ceea ce am declarat eu prin interviuri sunt lucruri care poate nu sunt 100% translatate corect de catre jurnalisti, dar cuvintele Politiei sunt copiate cuvant cu cuvant din raspunsul oficial al Politei la petitia mea. Rog sa nu mai intervina nimeni in apararea mea in astfel de probleme. Chiar nu am nevoie. Am trecut prin batalii mult mai dure decat intepaturile lui mister Georgescu. Deci, am intervenit pentru a clarifica acest aspect si atat. Mister Georgescu va avea in continuare ignore la postarile sale, dupa cum a solicitat. Dragos, te rog frumos sa nu mai reactionezi, chiar daca o faci din prietenie, la orice ar spune Georgescu catre mine. Il iert si ii dau spatiul de care are nevoie pentru a se linisti. Sanatate maxima tuturor!

citind acest poem, că mă aflu în fața unui film despre război, un film pe care îl trăiești cu toți porii. Un pic ciudată alegerea, nu știu de unde a plecat această necesitate de a alege această temă (mă întreb dacă e ceva trăit, dacă e ceva empatic), dar, per total, a fost o lectură interesantă.

atunci când e construită în armonie cu ritmul. Acolo era ceva poticnit. Acuma poemul e impecabil. Cred că gradul meu de rezonanță cu poemul e mai mare și fiindcă cunosc poveste din spatele lui. Orișicum, merită o luminiță. Sunteți în perioada de grație poetică, profitați de ea. E dovada vie a purificărilor, a sublimărilor.

Daca La Blandiana sau la Nichita, se face referirea la un inger personal, aici este vorba despre un inger de pe vitraliu, la limita dintre viata terestra si viata celesta. Foarte interesanta ideea.

plăcute ochiului și sufletului. Remarc:

poezia nu știe câți prieteni are
se joacă în fiecare noapte
cu visele
în inimi diferite

textul nu e extraordinar, dar e corect, sensibil.

despre a lăsa un înger moștenire, nu-mi aduc aminte. Un poem curat, emoționant, în care urci la cer pe scara sângelui. Un aer blând îngeresc inspirat de puterea iubirii transcendentale. Felicitări!

Superb poem despre puterea inocenței în fața atacurilor brutale din exterior. Foarte interesante metaforele în care trăsăturile negative ale unor oameni sunt comparate cu amiaza ce scutură fructe, ploaia ce siluiește curcubeul sufletului. Și totuși pruncul încă mai are puterea să râdă soarelui, spărgând baloanele de întuneric. De revăzut versul de la final în care repetiția puterii și a conjuncției și par să scadă un procent din valoarea poemului.

mai bine!

acestui excelent poem. Pregătirea aceasta are nevoie de o stea călăuzitoare...

Cunosc foarte bine poezia dumiană, am scris despre ea în nenumărate rânduri, iar ceea ce spune George Pașa este foarte corect, foarte precis. Să fac un comentariu amplu, reinterptetând considerațiile critice, ar fi neavenit, așa că nu-mi rămâne decât să evidențiez această cronică. Felicitări amândurora!

trebuie să faci ceva cu acordurile:

Şi-n amintire-i chinului splendoare

și totuși fluiditatea lipsește. Textul vrei să-l înfășori, să-l dezvolți în jurul florii de cireș, dar la final vorbești de un eu masculin. Aș fi preferat să revii la flore, să concluzionezi din perspectiva ei. Mai multă armonie nu ar strica în astfel de texte.

în special cea a luminii, evidențiată și în titlu. Ultimele 2 versuri din strofa a doua mai pot fi cizelalte. Rima cu multă pare doar o soluție de avarie, iar foi de ele e inestetic. Puteai spune ceva despre lumea ocultă...

Succes, inspirație, sănătate!

textele autorilor mai discreți, dar foarte talentați... Am simțit nevoia să revin și să-l luminez.

și pe Facebook, dar într-o formă mai compactă, mai cizelată, care mi-a plăcut tare mult. De ce nu modifici textul și aici?

Oamenii, la nervi, tind să spună unele lucruri pe care, într-o altă etapă a vieții, ajung să le regrete. Pe acest site am reușit să îndrept lucrurile cu Dragoș Vișan, cu Claudiu Toșa, căutând acel moment de la care au pornit animozitățile. Da, mă bucur că mi-ați amintit. Nu ar fi trebuit să vă atac, chiar dacă aveați o părere diferită față de un text sau față de o persoană cu care eu nu rezonam în acel moment. Prin urmare, îmi cer scuze. Aprecierea mea de acum a fost sinceră. Știu și cât l-ați susținut pe prietenul meu, Teodor Dume, chiar vă felicit pentru ceea ce faceți. PS. Nu-mi plac toate textele Dv., dar acolo unde voi rezona, e posibil să mai las câte un comentariu, dacă nu deranjez.

Eu acord steluțe chiar și autorilor care nu mi-au apreciat niciun un text sau nici măcar o metaforă în 20 ani, chiar și celor care m-au înjurat... deci, după cum am mai spus, nu de autori țin cont, ci de texte.

decât o stea. M-a impresionat acest minunat Uroborus. Am explicat mai sus.

autocorectorul androidului, bată-l vina!