șters

mie nu imi place e o defazare. traim pe frecvente diferite, pt a face existenta mai interesanta. el. el vrea sa se autosurprinda. iti ploua in gura palinca mea, recunoaste...

nu exista concurenta, doar datorie arhetipala. eu sunt tu, tu esti eu, noi suntem el. cheia e in suferinta, cand e sublimata. crezi ca domini in efemeritate? la ce te ajuta? iti face suferinta mai dulce? pun pariu ca iti ploua in gura la palinca mea de caise. iubire. atat.

draga Leo. Numai ca unii oameni trag si usa dupa ei. De ce? Ghici. Of, mi-ar placea sa am aceste discutii cu tine la o palinca si sa ne privim in ochi. Ochii tai sunt blanzi, cuminti, limba ta e ascutita. Mie imi place de tine, Leo. Dar tu nu stii in ce fel. Sper sa am ocazia in viata asta. Îmi cam cedeaza balamalele, tic tac tic tac...

in disputa cu Claudiu, esti pe cont propriu. Eu inteleg perfect ce se intampla si ma bucura revenirea lui. Voi urmari cu mare atentie si nu voi da niciun sfat. Ma bucura revenirea lui Claudiu si sper, din tot sufletul, sa vad si noua lui poezie.

am inteles, stiu, am cartea. Felicitari!

A fi e miez în gândurilor oase

E dulce în crepuscul vin ceresc.

Inteleg licentele poetice, cand sunt rare, dar tu abuzezi de ele, tradand nesiguranta in cunoasterea limbii...

sunt copilăreşti. În ultimele două strofe e mai bine.

dar tu eşti stăpânul textelor tale. Poate faci şi tu ca Trakl, care avea mai multe variante pentru acelaşi poem, toate fiind publicate ulterior. Chiar poţi reposta ca variante, nu te opreşte nimeni. Baftă!

cand spui ca ai scris un studiu, te referi la culegerea de cronici despre care vorbeste George Pasa sau e un studiu in care tu esti singurul critic care analizeaza intr-o carte mai multe volume semnate de Teo Dume? Ca sa stiu daca am deja acea carte sau nu.

ca nu intelegi comentariul meu. Epatarea nu vine din folosirea unor cuvinte, cand contextul o cere, ca sa fie totul firesc. Si eu folosesc verbul a te pisa in poemul Omul putere. Epatarea vine din neconcordanta starilor, iar eu am explicat foarte clar ca in dragoste nu exista frica, implicit nici pisarea aia a ta din cauza fricii. Vad ca tu intelegi mai greu unele lucruri, ca trebuie sa te iau cu incetul, dar nu ma deranjeaza.

Ceea ce scrie mai sus, ma refer la raspunsul Politiei, este scris in Adevarul. Politia nu foloseste termenul Amendat, iar eu, repet, poate nu am fost translatat corect. Va iert din nou pentrua atacul la persoana cu privire la dragostea mea fata de tara si alegerea cetateniei. Am plecat din cauza saraciei, asa cum pleaca milioane de romani afara, pentru a strange un ban cinstit. Si m-am intors, fiindca imi iubesc tara, parintii si limba, altfel ramaneam dincolo. Vad ca sunteti pus pe harta, dar, va repet, puteti spune orice, eu va iert pentru tot ce veti spune. Si gata, nu mai intervin, va las sa va calmati, sa va linistiti. Promit ca nu mai revin.

hai să ne pișăm împreună, eu fricile tale, tu ale mele
tragem apa și cînd ne îmbrățișăm trecem unul prin altul
cum trece viața prin om și

o să facem și reumatism, cum face toată lumea, dar o să fiu mîndru
că e cu numele tău.


de ce zic ca e dezastruos? Fiindca se vede ca autorul vrea sa epateze, sa se laude cu vulgaritatea lui. Despre frica se spune frums in Biblie, Ioan 4:18-19, ca "În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste." Deci, s-ar parea, de fapt, daca ne luam dupa Biblie, ca autorul simuleaza dragostea, ca este o dragoste inchipuita, ca se pricepe la cuvinte, dar alte cuvinte il dau de gol.

Si de la transpiratie, sa dai in reumatism, asa repede, in 2 secunde si 3 miscari, cam greu.

In ciuda finalului dezastruos, il felicit pe autor pentru restul poemului. Chiar este foarte bun si i-as fi dat inca o stea, asa cum i-am mai dat la textul cu mopul, daca nu era acest final dezastruos.

Raspunsul Politiei, prin seful Inspectoratului Serbanoiu Viorel, catre mine, a fost: ”Prin versurile recitate în sala de spectacol a Casei Tineretului din municipiul Botoşani, în ziua de 15.01. 2018, cu ocazia decernării Premiilor Eminescu la Botoşani, am constatat că au fost încălcate prevederile art. 2, alin 1 din Legea nr 61 din 27 septembrie 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, articol care sancţionează «săvârsirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau a bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice». În contextul celor sus precizate faţă de persoana care a utilizat expresii vulgare a fost dispusă măsura sancţionării contravenţionale”.

Expresia jignitoare cea mai grava a Meedeei Iancu la adresa Romaniei a fost: „Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România”.
Nu au fost doar niste vorbe urate, cum spune Georgescu, incercand sa minimalizeze gravitatea situatiei. Mi se pare normal sa se ia atitudine impotriva cuiva care spune astfel de vorbe despre Romania, pe scena premiilor Mihai Eminescu. Nu ma intereseaza ce se crede despre mine si chiar il iert pe Mister Georgescu ca m-a facut initial, in postarea sa, idiot. As fi putut cere degradarea sa pe Agonia, dar nu am facut-o. I-am acordat timp sa isi da seama singur de greseala sa. Am intervenit acum doar pentru a se clarifica niste lucruri. Ceea ce am declarat eu prin interviuri sunt lucruri care poate nu sunt 100% translatate corect de catre jurnalisti, dar cuvintele Politiei sunt copiate cuvant cu cuvant din raspunsul oficial al Politei la petitia mea. Rog sa nu mai intervina nimeni in apararea mea in astfel de probleme. Chiar nu am nevoie. Am trecut prin batalii mult mai dure decat intepaturile lui mister Georgescu. Deci, am intervenit pentru a clarifica acest aspect si atat. Mister Georgescu va avea in continuare ignore la postarile sale, dupa cum a solicitat. Dragos, te rog frumos sa nu mai reactionezi, chiar daca o faci din prietenie, la orice ar spune Georgescu catre mine. Il iert si ii dau spatiul de care are nevoie pentru a se linisti. Sanatate maxima tuturor!

citind acest poem, că mă aflu în fața unui film despre război, un film pe care îl trăiești cu toți porii. Un pic ciudată alegerea, nu știu de unde a plecat această necesitate de a alege această temă (mă întreb dacă e ceva trăit, dacă e ceva empatic), dar, per total, a fost o lectură interesantă.

atunci când e construită în armonie cu ritmul. Acolo era ceva poticnit. Acuma poemul e impecabil. Cred că gradul meu de rezonanță cu poemul e mai mare și fiindcă cunosc poveste din spatele lui. Orișicum, merită o luminiță. Sunteți în perioada de grație poetică, profitați de ea. E dovada vie a purificărilor, a sublimărilor.

Daca La Blandiana sau la Nichita, se face referirea la un inger personal, aici este vorba despre un inger de pe vitraliu, la limita dintre viata terestra si viata celesta. Foarte interesanta ideea.

plăcute ochiului și sufletului. Remarc:

poezia nu știe câți prieteni are
se joacă în fiecare noapte
cu visele
în inimi diferite

textul nu e extraordinar, dar e corect, sensibil.

despre a lăsa un înger moștenire, nu-mi aduc aminte. Un poem curat, emoționant, în care urci la cer pe scara sângelui. Un aer blând îngeresc inspirat de puterea iubirii transcendentale. Felicitări!

Superb poem despre puterea inocenței în fața atacurilor brutale din exterior. Foarte interesante metaforele în care trăsăturile negative ale unor oameni sunt comparate cu amiaza ce scutură fructe, ploaia ce siluiește curcubeul sufletului. Și totuși pruncul încă mai are puterea să râdă soarelui, spărgând baloanele de întuneric. De revăzut versul de la final în care repetiția puterii și a conjuncției și par să scadă un procent din valoarea poemului.

mai bine!