șters

aceasta povestioara, cu o usoara tenta de jurnal apocrif, relevand pasiunea ta de cititor inrait pentru SF-uri, mie imi aduce buna dispozitie, placerea de a citi de la un cap la altul si cred ca esti pe un drum bun daca vei incerca a imbunatati stilul prezentarii si vei introduce dialogul. Ciudat este ca puterile despre care vorbesti prefateaza un pic romanul la care lucrez si promit ca voi veni cu detalii interesante. Imi amintesc si de povestioara lui Robert Sheckley- Lipitoarea, vis a vis de distrugerea planetelor, asimilarea lor. Si nu te modela in functie de comentarii, majoritatea habar nu au cu ce se mananca SF si cred ca literatura fantastica trebuie sa curga neaparat ca o poezie de dragoste, daca vor citi musteriii neuromantul lui Gibson isi vor fractura creierasele. Este un experiment curajos pe care l-ai facut, ai potential si sper sa vad o nuvela macar incadrand cateva din ideile pe care le expui aici. Nu este usor dar este provocant, nu?
Atentia ta pentru detalii, nu este rea deloc, din contra cred ca INCA trebuia detaliat si dezvoltat.
Ca si tine, pasionat de literatura SF,
Ionut

Vasile Munteanu, am citit textul, multumesc, este interesant. Diferentele insa sunt mari....Ioana Barac ejaculeaza direct, folosind toata pleiada cuvintelor scarboase, lucru care nu l-am intalnit acolo.Acel autor nu se pisa direct in poezie, astea sunt lucrurile care nu-mi plac mie si imi exprim parerea. Zabet, atata timp cat exista femei, la ce bun masturbarea? Daca iti iubesti femeia, sotia, copiii si te masturbezi in desert, nu ma intereseaza, asta este soarta, daca barbatul ioanei este plecat pe luna si ioana se masturbeaza, asta este soarta, dar hai sa revenim la poezie, poezia se desprinde de vulgaritate, de limbajul de zi cu zi, poezia este incantare, vraja, macar aici sa nu ne lovim de mizeriile sau neajunsurile vietii, macar aici sa fim decenti, docti, daca in viata de zi nu s epoate si ne masturbam la orice colt de strada, prin orice toaleta, prin orice fereastra de messenger sau cine mai stie unde. Poezia cu poetii, masturbarea cu onanistii...alege fiecare ce vrea.

adica in limbaj neacademic este cam \"ciorba de varza\". Expresii, alaturari fara noima, nu pot fi permisiv cu asemenea elucubratii

1. sunteti Florin Silisteanu, dar il aveti pe Nichita in sange si se vede
2. imi cer scuze daca v-am murdarit identitatea, aici aveti dreptate, rectific a la stanescu
3. imi mentin parerea
4. am tupeu si ma asez unde doresc
5. sa ma opreasca careva
6. sunt inca sportiv, treaba cu cadavrele este irelevanta
7. repetati punctul 2
8. ar trebui sa ma cititi mai mult, nu-mi plac armonille, suna a sex in grup poetic, nu-mi plac bisericutele
9. am exageret cu stanisteanu, in rest imi pare sincer rau, nu ma impresionati
10. daca erati barbat puternic, domnule Silisteanu, cele spuse de mine le puteati rezuma frumos intr-o linie si nu va si nu va vaicareati ca o muiere in 10 puncte, cerand ajutorul editorilor. Din punctul meu de vedere textul este lipsit de valoare, originalitate si poarta ca marea majoritate a textelor dumneavoastra influenta lui Stanescu.
Sper ca sunteti mult mai multumit acuma de raspunsul meu extrem de concis.

serafic acest tablou care ni-l ofera ioana. Imi place ca autorul isi deschide sufletul spongios absorbind lacrimile cititorului. Dupa cum vezi Ioano, in felul acesta poti oferi si primi afectivitate

cred ca Albu trebuia sa ataseze si o poza, efectul vizual fiind mult mai puternic. Si astfel disparea sintagma ..lui Terente...si devenea ...lui Albu.

mai daca este sa facem comentarii atunci sa facem comentarii, dorule dorulet al tau abunda in poema asta...de 5 ori il vad si sper ca nu este alcoolul de vina, poezia asta sincer o confund cu o melodie populara de la tezaur folcloric, ioana draga ori ai scris chestia asta in adolescenta ori...se nasoleste treaba pe partea sentimentala, mie sincer imi pare rau pentru ca ai talent, tare as vrea sa vad o poezie de-a ta noua, ceva deosebit care sa ne incante. Iti spun toate astea pentru ca te cred capabila sa scrii poezie de calitate..si nu obladibladi de astea de cand jucau fetele piciorusul sau elasticul. ok?

o sa incep prin mesajele pe email pe care le primesc de la Marius, mai veniti si pe la noi, este clar ca fracturismul se duce pe duca, era previzibil, intrucat este sustinut de tineri care nu au ajuns la nivelul unei maturizari poetice, tineri care au pasit cu prea mare usurinta pe taramul fagaduintei, cu dorinta de a fi mai speciali, de a se incadra intr-un curent poetic(de a-si gasi un loc), de a fi cineva. Marius a speculat usor nevoia scriitorului tanar de a se desprinde de sabloane DAR in acelasi timp l-a si inchistat in aceasta tumora benigna a literaturii.
Eu ii recomand lui Marius sa priveasca inainte cu incredere, societatea evolueaza in asemenea natura astfel incat sa produca si erori(talente), si acestea nu vin din orgolii exacerbate si nu apar din gloate poetice ci apar pur si simplu pentru ca este firesc. Deja sunt tineri la 18 ani cu unele carti publicate care li se intrevede un viitor frumos, asta oricum ramane de vazut. Si ei scriu altceva decat mizeria care ii inconjoara.
Ce ma deranjeaza la acest interviu, improoriu interviu, este ca se stiu atat intrebarile cat si raspunsurile, lipseste evident raspunsul spontan, si nu as vrea sa cred ca fracturistii incearca prin orice fel de a-si propaga imaginea, de a atrage noi adepti ptin aceasta strategie, noi suferim, veniti sa ne ajutati. Marius este extrem de subtil, in schimb tineri ca RA sunt foarte usor de manipulat prin prisma orgoliului, o arma cu doua taisuri si un calcai al lui Ahile.
Bun, fracturismul va intra in istorie, sunt o gramada de lucruri care vor intra, dar ce impact, ce imaginea vor avea pentru viitor?
Va ramane un foc de ploaie al unor rockeri si al unor frustrati, va si un punct de plecare pentru literatura de valoare? Va fi pur si simplu un curent de advertising?
Probabil Marius incepe sa aiba deja o anumita melancolie si este in etapa schimbarilor. Strumfii lui raman, manifestul sau la fel, dar peste tot si toate, va ramane si o poezie de valoare? Greu de raspuns...

am continuat ideea intr-un text scurt de proza, am folosit acelasi titlu, sper sa nu te deranjeze.
Numai bine!

Uite ce frumos stiu unii sa faca un portret al femeii, se vede sufletul poetic. Venind de la niste explicite care erau la fierbinti si poposind aici, am simtit o resuscitare a simturilor

trecand de la ejaculari la acest text am ramas surprins placut, asta numesc eu frumos si poetic. felicitari

parerea mea, idiferent de comentariile celor dinainte, este ca s-a plecat de la o idee buna dar continutul nu se ridica la nivelul titlului. Plus ca titlul il regasesc rapid in primele randuri, ar fi fost indicat sa deduc pe parcursul citirii textului. Ai stangacii multe in exprimare si constructie \"așteaptă în fața porții ca niște rugăciuni întârziate\", \"când ninge poți să te iei de la capăt\", apoi ai repetari de verbe iau, iei. Repetarea -si \"eu\", o sa iau \"eu\", daca zici o sa iau, ce rost mai are sa zici si \"eu\"?
Nu de alta dar poezia ar capata valoare artistica mai mare prin eliminarea pronumelor.
Sa nu mai zic de \"batranii stau cu mainile in poala\" care mie mi se pare total nepotrivit. Una peste alta, o stea de incurajare mergea, dar patru este exces de zel, ca de obicei.

sugerez o usoara reconstructie a poemului, ma refer la structura silabila si la versificatie. La prima vedere am dibuit niste imagini interesante ce le-ai putea inversa un pic...o desaga de trairi si o clipa de uitare si as mai implementa si un nepasatoare pe acolo pe undeva, trec nepasatoare...
Tu fiind un perfectionist in haiku, nu vad de ce nu ai stiliza perfect acest poem intr-un catren sau ceva de genul. Salut.

totusi este pretentios \"cai e\", pentru ca alaturarea vocalelor la pronuntie distorsioneaza sensul si te duci cu gandul la caia, caiele. Se vede ca este cautata, in contextul celorlalte rime. Parerea mea este ca trebuie cautat un substantiv comun si reducerea lui dinspre in din pentru a castiga o silaba pe care o poti folosi.
In rest textul este interesant.

Tudor Negoescu, atentie marita cand faci parafrazari, nu cred ca mi-ai cerut permisia sa-mi pocesti cuvintele indiferent de nivelul tau de acces. Din cate stiu regula pentru limbaj explicit se aplica numai la texte nu si la comentarii, locul tau fiind dupa parerea mea la offtopic. Mai ai nevoie de alte ecplicatii?

diferenta dintre poezie si versificatie este enorma. Textul acesta o confirma.

explicatii, eclipsatii, aplicatii, cum doresti

Dragii mei,
este o surpriza extraordinara, nu-mi trecea nici prin ruptul capului ca ma detestati asa de mult incat sa va mai ganditi si la mine. Ii multumesc in mod deosebit Mariei care a urzit din firele mele literare o plasa pescareasca in care sa se adune baboii grasi pe care o sa-i frig eu pe gratar, o sa-i bag la ceaun si o sa-i fac saramura. Adevarul este ca imi plac rafuielile si imi place mereu sa castig, asa m-a facut mama cu berbecul de taicamiu.
Cand mi-am retras textele de pe site, nu am spus ADIO, ele trec printr-un proces de recorectare, anul acesta va aparea mai mult ca sigur primul volum personal, poate chiar primele doua, am foarte mult de munca, lucrez si la siteul personal, m-am implicat si in lumea literara(interlopa..hehe) din Montreal, alaturi de autori celebrii ai literaturii contemporane, precum maestrul Adrian Erbiceanu, Traian Gărduș și în primul rând cel mai mare poet liric român la ora actuala, genialul George Filip. Bineinteles, eu fiind atat de tanar si calcat asa de tare pe cap de la jocul de rugby, precum au zis unii, am inca destule de invatat de la oameni care se pricep cu adevarat la literatura, precum cei mentionati mai sus, plus mentionand autori preferati pe site, gen Liviu Nanu, Ioan Peia, Adrian Munteanu, care au o vasta experienta si un talent deosebit. Iubesc deopotriva poezia cu rima si versul alb, la fel precum fictionalul, domeniu in care pregatesc un roman SF, este vorba de Uezen si deasemenea aparitia povestirilor mele intr-o revista de specialitate la nivel national. Nu functionez decat dupa sablonul inspiratiei din vid, nu sunt un pampers al literaturii, chiar am pastrat foarte multi ani distanta pentru a nu cadea in sfera constienta sau inconstienta a epigonului. A scrie poezie este un DAR de la Dumnezeu, il primesti si il dai mai departe sub forma buchiilor pe care le stapanesti mai mult sau mai putin bine. Intr-adevar, poezia se scrie in primul rand cu sufletul si se adreseaza sufletului, iar cei care citesc, voi trebui mai intai sa invete sa citeasca si dupa aceea sa scrie. Este mult mai greu sa citesti decat sa scrii....iar cine intelege semnificatia...foarte bine pentru el. Poti sa citesti ce scrie in aer, in apa, pe fusta iubitei, in bratele mamei, in bratele mortii, in carca tatalui, in orele, zilele maladiilor sufletesti sau corporale, la fel in irumperea de dragoste ce salasluieste in noi. Cand vom invata sa citim aceste mininui ce se afla in jurul nostru, cand vom lasa pretentiile literare, logicul, comentariul, pretextul, ura, dusmania, la o parte, atunci vom fi capabili a scrie. Eu nu va urasc pe nici unul, insa sunt foarte corect cu voi, foarte sincer, imi spun parerea indiferent daca azi va iubesc si maine va spintec, nu favorizez si nu functionez decat ca o meduza literara. Este adevarat, am autori preferati, dar si pe acestia cand ii prind la interval, ii disec pana la maruntaiele celulelor.
Si poate sa fie si dintre frumoasele literaturii noastre, indiferent de varsta, tot patimas le voi iubi prin versuri si nu numai, tot patimas le voi si frige pe plita, in sange, asa cum ii place Alinei Lazar.
Este adevarat ca am plecat de pe Agonia, nu o sa uit niciodata asta, nu o sa uit ajutorul dat de Paul Bogdan(chiar daca a zis la un moment dat a zis ca nu voi ajunge poet niciodata) sau Ioana Barac(un autor care, dupa parerea mea este foarte potrivit ca ghid si critic), in momente in care aveam nevoie de o incurajare. Nu o sa-l uit nici pe Radu Herinean, care se chinuie cu acest site, dar care m-a enervat ca s-a cacait cu amaratul ala de acces de 120 si nu m-a lasat sa-mi aduc contributia la dezvoltarea acestui site, nu o sa-i uit nici pe cei care-mi baga textele prin atelier sau pagina de autor din motive nestiute de nimeni, imi cer scuze ca i-am facut pe toti dobitoci, este poate doar cineva care are ceva cu mine personal, o fi tot asa patimas. Voi mai posta pe Agonia, nu cu aceeasi frecventa insa, cred ca avem cu totii o misiune pana la urma inspre trecerea catre un nivel superior al poeziei, poate chiar catre un nou curent literar(asa cum a si intuit domnul Erbiceanu), asa cum l-am si simtit la un moment dat, neorenascentismul. Nu trebuie sa ne fie frica, sa ne intimideze cuvintele mari, totul sta in iniminile noastre, sufletele, mintile, puterea noastra creatoare.
Cu speranta ca nu am facut cacofonii, care in fond a gresi este omeneste, va multumesc voua: Mihai Cucearavii, Liviu Nanu, Dan Dediu, Alina Lazar, Ela Victoria Luca, Adrian Erbiceanu, Ovidiu Ivancu si toti vizitatorilor care ma apreciati sau nu, daca voi nu ma vreti eu oricum va vreu.
Va urez succes deasemenea, inspiratie, putere creatoare si limpezime in lacrimile de fericire sau tristete.
Cu stima si apreciere,
Omul care s-a nascut pe Google

Maria, trebuia sa-l dezvalui si pe poetul fictional Mihai Cucereavii cu al sau Homo interneticus. La multi ani de la poetul nascut pe Google !

Eu cred ca acest text are aerul acela al unui copil rasfatat ce participa prima oara la tip top mini top si care spune o gramada de prostii si lumea aplauda. Chestia interesanta este ca prostiile au urme de adevar si remarc in text lucruri pozitive ca de ex..

ne uităm holbați în moarte
ca-ntr-o imensă carte de telefoane.

insa problema vine in momentul fandoselilor poetice de ex...
pe dinafară cască șerpii a plictis
latră îngeru-n ureche

Foarte multa rasfatare, foarte multa, este prea evident atunci cand incerci sa impresionezi cititorul cu expresii gandite, chestiile gandite se vad foarte clar intr-o poezie, la fel precum cele simtite se simt.

Ce sa/ti fac eu daca ai norocul sa te comentez, nu o sa fac ca multimea dobitocilor cu texte de atelier care te slavesc pentru debitatii si nici ca unii instelatori care sunt vrajiti de unele imbecilitati, sau poate de chipul tau recunosc, provocator de atragator. So, inca nu vad poezie in scrierile tale, astept si o voi spune cu sinceritate atunci cand va apare.