șters

trecand de la ejaculari la acest text am ramas surprins placut, asta numesc eu frumos si poetic. felicitari

parerea mea, idiferent de comentariile celor dinainte, este ca s-a plecat de la o idee buna dar continutul nu se ridica la nivelul titlului. Plus ca titlul il regasesc rapid in primele randuri, ar fi fost indicat sa deduc pe parcursul citirii textului. Ai stangacii multe in exprimare si constructie \"așteaptă în fața porții ca niște rugăciuni întârziate\", \"când ninge poți să te iei de la capăt\", apoi ai repetari de verbe iau, iei. Repetarea -si \"eu\", o sa iau \"eu\", daca zici o sa iau, ce rost mai are sa zici si \"eu\"?
Nu de alta dar poezia ar capata valoare artistica mai mare prin eliminarea pronumelor.
Sa nu mai zic de \"batranii stau cu mainile in poala\" care mie mi se pare total nepotrivit. Una peste alta, o stea de incurajare mergea, dar patru este exces de zel, ca de obicei.

sugerez o usoara reconstructie a poemului, ma refer la structura silabila si la versificatie. La prima vedere am dibuit niste imagini interesante ce le-ai putea inversa un pic...o desaga de trairi si o clipa de uitare si as mai implementa si un nepasatoare pe acolo pe undeva, trec nepasatoare...
Tu fiind un perfectionist in haiku, nu vad de ce nu ai stiliza perfect acest poem intr-un catren sau ceva de genul. Salut.

totusi este pretentios \"cai e\", pentru ca alaturarea vocalelor la pronuntie distorsioneaza sensul si te duci cu gandul la caia, caiele. Se vede ca este cautata, in contextul celorlalte rime. Parerea mea este ca trebuie cautat un substantiv comun si reducerea lui dinspre in din pentru a castiga o silaba pe care o poti folosi.
In rest textul este interesant.

Tudor Negoescu, atentie marita cand faci parafrazari, nu cred ca mi-ai cerut permisia sa-mi pocesti cuvintele indiferent de nivelul tau de acces. Din cate stiu regula pentru limbaj explicit se aplica numai la texte nu si la comentarii, locul tau fiind dupa parerea mea la offtopic. Mai ai nevoie de alte ecplicatii?

diferenta dintre poezie si versificatie este enorma. Textul acesta o confirma.

explicatii, eclipsatii, aplicatii, cum doresti

Dragii mei,
este o surpriza extraordinara, nu-mi trecea nici prin ruptul capului ca ma detestati asa de mult incat sa va mai ganditi si la mine. Ii multumesc in mod deosebit Mariei care a urzit din firele mele literare o plasa pescareasca in care sa se adune baboii grasi pe care o sa-i frig eu pe gratar, o sa-i bag la ceaun si o sa-i fac saramura. Adevarul este ca imi plac rafuielile si imi place mereu sa castig, asa m-a facut mama cu berbecul de taicamiu.
Cand mi-am retras textele de pe site, nu am spus ADIO, ele trec printr-un proces de recorectare, anul acesta va aparea mai mult ca sigur primul volum personal, poate chiar primele doua, am foarte mult de munca, lucrez si la siteul personal, m-am implicat si in lumea literara(interlopa..hehe) din Montreal, alaturi de autori celebrii ai literaturii contemporane, precum maestrul Adrian Erbiceanu, Traian Gărduș și în primul rând cel mai mare poet liric român la ora actuala, genialul George Filip. Bineinteles, eu fiind atat de tanar si calcat asa de tare pe cap de la jocul de rugby, precum au zis unii, am inca destule de invatat de la oameni care se pricep cu adevarat la literatura, precum cei mentionati mai sus, plus mentionand autori preferati pe site, gen Liviu Nanu, Ioan Peia, Adrian Munteanu, care au o vasta experienta si un talent deosebit. Iubesc deopotriva poezia cu rima si versul alb, la fel precum fictionalul, domeniu in care pregatesc un roman SF, este vorba de Uezen si deasemenea aparitia povestirilor mele intr-o revista de specialitate la nivel national. Nu functionez decat dupa sablonul inspiratiei din vid, nu sunt un pampers al literaturii, chiar am pastrat foarte multi ani distanta pentru a nu cadea in sfera constienta sau inconstienta a epigonului. A scrie poezie este un DAR de la Dumnezeu, il primesti si il dai mai departe sub forma buchiilor pe care le stapanesti mai mult sau mai putin bine. Intr-adevar, poezia se scrie in primul rand cu sufletul si se adreseaza sufletului, iar cei care citesc, voi trebui mai intai sa invete sa citeasca si dupa aceea sa scrie. Este mult mai greu sa citesti decat sa scrii....iar cine intelege semnificatia...foarte bine pentru el. Poti sa citesti ce scrie in aer, in apa, pe fusta iubitei, in bratele mamei, in bratele mortii, in carca tatalui, in orele, zilele maladiilor sufletesti sau corporale, la fel in irumperea de dragoste ce salasluieste in noi. Cand vom invata sa citim aceste mininui ce se afla in jurul nostru, cand vom lasa pretentiile literare, logicul, comentariul, pretextul, ura, dusmania, la o parte, atunci vom fi capabili a scrie. Eu nu va urasc pe nici unul, insa sunt foarte corect cu voi, foarte sincer, imi spun parerea indiferent daca azi va iubesc si maine va spintec, nu favorizez si nu functionez decat ca o meduza literara. Este adevarat, am autori preferati, dar si pe acestia cand ii prind la interval, ii disec pana la maruntaiele celulelor.
Si poate sa fie si dintre frumoasele literaturii noastre, indiferent de varsta, tot patimas le voi iubi prin versuri si nu numai, tot patimas le voi si frige pe plita, in sange, asa cum ii place Alinei Lazar.
Este adevarat ca am plecat de pe Agonia, nu o sa uit niciodata asta, nu o sa uit ajutorul dat de Paul Bogdan(chiar daca a zis la un moment dat a zis ca nu voi ajunge poet niciodata) sau Ioana Barac(un autor care, dupa parerea mea este foarte potrivit ca ghid si critic), in momente in care aveam nevoie de o incurajare. Nu o sa-l uit nici pe Radu Herinean, care se chinuie cu acest site, dar care m-a enervat ca s-a cacait cu amaratul ala de acces de 120 si nu m-a lasat sa-mi aduc contributia la dezvoltarea acestui site, nu o sa-i uit nici pe cei care-mi baga textele prin atelier sau pagina de autor din motive nestiute de nimeni, imi cer scuze ca i-am facut pe toti dobitoci, este poate doar cineva care are ceva cu mine personal, o fi tot asa patimas. Voi mai posta pe Agonia, nu cu aceeasi frecventa insa, cred ca avem cu totii o misiune pana la urma inspre trecerea catre un nivel superior al poeziei, poate chiar catre un nou curent literar(asa cum a si intuit domnul Erbiceanu), asa cum l-am si simtit la un moment dat, neorenascentismul. Nu trebuie sa ne fie frica, sa ne intimideze cuvintele mari, totul sta in iniminile noastre, sufletele, mintile, puterea noastra creatoare.
Cu speranta ca nu am facut cacofonii, care in fond a gresi este omeneste, va multumesc voua: Mihai Cucearavii, Liviu Nanu, Dan Dediu, Alina Lazar, Ela Victoria Luca, Adrian Erbiceanu, Ovidiu Ivancu si toti vizitatorilor care ma apreciati sau nu, daca voi nu ma vreti eu oricum va vreu.
Va urez succes deasemenea, inspiratie, putere creatoare si limpezime in lacrimile de fericire sau tristete.
Cu stima si apreciere,
Omul care s-a nascut pe Google

Maria, trebuia sa-l dezvalui si pe poetul fictional Mihai Cucereavii cu al sau Homo interneticus. La multi ani de la poetul nascut pe Google !

Eu cred ca acest text are aerul acela al unui copil rasfatat ce participa prima oara la tip top mini top si care spune o gramada de prostii si lumea aplauda. Chestia interesanta este ca prostiile au urme de adevar si remarc in text lucruri pozitive ca de ex..

ne uităm holbați în moarte
ca-ntr-o imensă carte de telefoane.

insa problema vine in momentul fandoselilor poetice de ex...
pe dinafară cască șerpii a plictis
latră îngeru-n ureche

Foarte multa rasfatare, foarte multa, este prea evident atunci cand incerci sa impresionezi cititorul cu expresii gandite, chestiile gandite se vad foarte clar intr-o poezie, la fel precum cele simtite se simt.

Ce sa/ti fac eu daca ai norocul sa te comentez, nu o sa fac ca multimea dobitocilor cu texte de atelier care te slavesc pentru debitatii si nici ca unii instelatori care sunt vrajiti de unele imbecilitati, sau poate de chipul tau recunosc, provocator de atragator. So, inca nu vad poezie in scrierile tale, astept si o voi spune cu sinceritate atunci cand va apare.

hai sa inventam manifeste si curente lietrare, poate asa ne vom gasi si noi locul undeva in ungherele lieraturii romane.
De apreciat initiativa, mai ales ca vine din partea unor poeti consacrati pe plan national, scriitori cu experienta si volume de calibru care au confirmat trecerea spre epoca de aur a literaturii moderne. Tocmai datorita acestei initiative nobile, literatura va renaste, acesti boieri generosi, slujitori umili ai celestei iubiri, cu fortele lor benefice, vor salva gloria neamului romanesc si vor reimprospata suflul stins al generatiilor trecute. Umflati-va muschii si tendoanele si aratati lumii intregi ca totul se raporteaza la voi, la poezia de calitate, la libertatea cuvantului, o respiratie curata, o cupa de ambrozie, o bla bla bla, ma stric de ras.
In alta ordine de idei, semnatarii, sefii canalului agonia, au gasit ca este interesant sa racoleze populatie avida de afirmare, in spiritul poetic al cuvantului si astfel numele lor sa fie imortalizate in istoria neamului poetic romanesc.
Sa-i felicitam pe acesti boieri si sa le uram succes la racolare. Subscriu ideii pentru ca adevarat graind, trebuie sa fie incadrati undeva si acesti mii de scriitori de care nimeni nu va auzi vreodata ceva. E atat de trist, imi vine sa plang....

do, re , mi , fa, sol....alo dumnezeule...?
Foarte clar acest text si profund. Mi-a placut si las un semn.

Eu cred ca domnul Dan Dediu are oarecare pricepere in literatura, este un om cult, cateodata are dreptate, cateodata nu, cateodata critica sa ajuta, cateodata este distructiva. Asa este peste tot in lumea buna poetica, trebuie sa existe acuzat si acuzator, critic si autor. Personal, nu sunt impresionat de opera domnului Dediu, l-am citit, dar in ceea ce priveste critica sa, uneori este bun. Probabil domnul Dediu este un pic dezamagit de valoarea autorilor de pe Agonia, in acceptiunea dansului, ar avea destule motive. Sfatul meu, daca domnul Dediu imi permite sa-i ofer un sfat, este sa comenteze textele si nu comentariile pe marginea lor, gestul doamnei Maria Prochipiuc de a face un portret autorilor de pe site este deosebit, necesita travaliu si este cu scopul promovarii poeziei si a autorilor in ochiul cititorului. Eu le multumesc atat doamnei Maria cat si domnului Dediu pentru atentia lor si le sugerez sa se impace, cu mentiunea ca mi-ar placea ca domnul Dediu sa reinceapa sa-si reposteze creatiile pe Agonia, mi-ar place sa-i fac o critica. Numai bine, tuturor.

Felicitari Valeriu, durerea ta sa nu se uite, este tot romaneasca, chiar daca stim cat de greu este sa-ti pastrezi valorile intr-o lume cu totul si cu totul diferita. Bunul tau prieten de la doi pasi.

Interesant, nu stiu daca ai scris constient sau nu aceasta poezie, daca ai avut un suflu de inspiratie sau de gandire.
Din pacate majoritatea cititorilor trateaza superficial orice poezie care o citesc limitandu-se la definitii luate din DEX sau la forma literara. Notiunea de karma , chiar si titlul sunt un mic neajuns pentru ca se imbina mai multe elemente...in special aura, prezenta in prima strofa, apoi o vaga incercare de a reliefa corpurile fizic, energetic sau ...ar fi fost frumos sa vad un corp astral aici Lory..si totul reliefat pe nivelurile evolutiei transcendentale viata-moarte. Se cam vede lispa unor informatii esentiale si tratarea unui subiect perceput vag, ar fi fost splendid sa poti imbina toate elementele emntionate de mine , pe contextul karmic, asa a iesit o \"chestie\" simplista, o timida incercare de a-ti da explicatie unor senzatii si de a la transpune pe baza putinelor cunostinte ce le posezi. Ia-o fara rautate si scrie avand o baza a informatiei foarte puternica.
Cu drag, ionut

si dupa ce citesti textul asta ramai cu intrebarea: ei si?
era iarna in los angeles e mai bine decat lalos angeles
textul asta ar trebui sa aiba si culmea culmilor
ce e culmea-ori vorbele tale
ori
ca nu am cumparat niciodata inghetata(patetic)
decide-te in ce priveste culmile, confuzezi total
cert este ca acei caini sunt incovrigati
nu ai nota de trecere, 4 pentru vorbaraie inutila

Ela, asa se simte, ai putea foarte simplu sa pui conjunctia și..și le împrejmuiește, ar rezolva facil acea mică confuzie.
Cu sinceritate

Problemele tehnice inerente demonstreaza pentru a nu stiu cata oara fragilitatea poetica in spatiul virtual, demonstreaza pentru a nu stiu cata oara ca nu ratingurile si stelele dau valoare unui text(nu inteleg cum un ditamai scriitorul din Uniunea Scriitorilor isi face astfel de probleme). A nu se nega importanta Agoniei ca site de promovare a literaturii insa adevarata valoare o da foaia de hartie. PUNCT.