șters

Mihai, ma surpinde latura asta a ta fictionala, te provoc si la proza, este nevoie de navigatori de valoare in acest domeniu. Placut textul, funny.

foarte cursiv si natural stilul acestei autoare. Scrisul vine ca o consecinta a intamplarilor inconjuratoare. Stie foarte bine sa valorifice cuvintele pentru a crea un cadru poetic.

Dorin Cozan, cred ca poezia sincera si adevarata, chiar si asa, trebuie sa aiba un parfum de cuvinte, ca de falusi si cartite e lumea plina. Eu comentam poezia Ioanei, nu inteleg ce legatura ai tu cu textul in sine, tu parca erai de meserie profesor nu avocat. Eu nu trebuie sa demonstrez nimanui si nimic domnule profesor, iar taria aia despre care vorbesti matale, prefer sa o manifest in alte domenii de activitate...iar despre cat de rau pot fi, la fel. Hai la revederci.

poezia asta a dumitale draga Hose, este un cliseu de la cap pana la coada. Ai cules din cartea de citate si ai facut remixare ?

Mai fata, am citit textul tau pana la capat si imi voi spune sincer concluziile.
Initial credeam ca ma indrept catre acea colonie din ecranizarea lui joss whedon- Serenity, film superb ce ti-l recomand.
Treptat insa, am inceput sa patrund intr-o lume copilareasca, atat ca idee cat si ca exprimare.
Ai probleme in alcatuirea frazelor, repeti la intervale scurte nisip, desert. etc
Introducerea in universul Sf apare odata cu oglinzile holografice, altfel trebuia sa intrii in aceasta atmosfera.
Stangaciile in exprimare continua cu \"jocul in care jucatorii\", puteai folosi participantii, apoi ticul tau literar, de la sine, ca pentru sine, nu prea are ce cauta in proza. Cand ajungi la exilati, abunzi in exil si exilati, apoi la nava inceata si grea, grea in spatiu este cam irelevant, in spatiu o reprezinti mai bine ca dimensiune,
Si ajung la o fraza :

Toate speranțele ei nebunești într- o intervenție care să distrugă Sistemul cazuseră, se împrăștiaseră ca un castel de cărți construit cu grijă în mijlocul unui râu sălbatic

In care iti sugerez sa incepi asa: intr-o interventie menita sa distruga sistemul, toate sperantele ei cazusera, dar nici chiar asa nu mi se pare formula ideala.

Atentie deasemenea la comparatiile plate:

Se dezlipi de Liz și plecă. Liz rămase singură în mijlocul coridorului asemănător cu o tablă de șah

Mișcările îi erau suple, ca de felină, nu stângace, ca ale unui începător

Chiar daca ai citit tu mult sf la viata ta, precum spui, vocabularul tau este sarac in cuvinte, forma de exprimare lasa de dorit. Stiu ca este foarte greu sa transpui ceea ce gandesti, pentru asta iti trebuie destul de multe cunostinte in domeniu si talent, si bineinteles stapanirea limbii romane, a dialogului dintre personaje si controlul perfect al frazelor. Nu suna deloc literar, ce-i aia exil..
Universul tau sf este saracacios, lipsesc cu desavarsire elementele de decor. Pui accentul pe dialog, si acesta nu are maturitate in exprimare.
Sa fie bine inteles, nu caut sa-ti desfintez nicidecum textul, este viziunea mea de cititor impatimit de sf.
Asta este primul care mi-a cazut pe mana, voi mai citi.
Multa munca domnisoara, multa munca iti trebuie.
Numai bine

felicitari celor doua poete pentru debut. Sper sa aiba parte de o lansare reusita. Cu apreciere.

incearca sa revezi strofa 4, versurile 2 si 4

si apropo de ochi albastri

sunt ca un daltonist care-a pictat
pe pleoapa ta o geana de albastru

insista mai mult asupra textelor tale si nu accepta compromisuri in constructia versurilor pentru a pastra numarul silabelor. Bate la ochi. Succes.

parere, cei care spun nu prea au interes sa se ascunda, ei fac ori supozitii, ori persifleaza. Poponarul in schimb se ascunde din cauza prejudecatilor. Din aceasta pricina, epigrama ta, chiar daca aparent f bine realizata, pica. Sugerez trecerea la persoana 1

Mulți îmi spun că-s poponar,
Nici măcar nu mă ascund;
Toți zâmbesc în mod bizar
Și mă doare fix...în fund.

dai o bere

pe texte scurte de proza te descurci mai bine. Ai axat textul pe ideea finala, si in rest ai construit un context. Textul este facil, abordabil si pe alocuri un pic cam plictisitor, pentru ca nu acorzi foarte multa atentie detaliului. Totusi in comparatie cu cel in care am facut primul comentariu este o imbunatatire. Continui

de curand a fost inventat parfumul cu feromoni, de ce sa nu existe si poezie cu feromoni ? Ai avea succesul garantat la comentarii. Trecand peste aceasta mica glumita remarc acest text destul de bun la care las un semn de apreciere.

este evident ca pe agonia se dezvolta un nou curent literar, dar din pacate unul prost. Cand literatura are comori nepretuite, cand poezia ar trebui sa abunde de frumusete, vin si-mi intoxic creierul cu textul Ioanei Barac, text cu ejaculari, masturbari, bla-bla-uri, da REPET, bla/bla/uri...se pisa..., acest text nu numai ca este prost, este o rusine, confirma declinul in care se afla literatura si incurajarea antitalentelor...ioano cu astfel de texte nu o sa depasesti niciodata stadiul de internista...
Si sa mai zic una, eu am respect pentru Dorin pt ca este un baiat inteligent, dar prea il folosesti in interesul personal. L-ai luat, l-ai alaptat, l-ai modelat precum ai vrut, acuma va faceti comentariile de dinainte in comun, va dati si stele unii la altii si voi credeti ca asa progreseaza poezia? Tu crezi ca poezia progreseaza pe schimb de favoruri? Stati ingraditi in niste accese si comentarii si amicitii care depreciaza creatia poetica. Si mai faceti si ironii pe seama celorlalti, vrei sa stii numele editorului? Au numele lor vreo importanta atata timp cat este plin de stele pe acest site si toti sunt poeti? Realizezi ca este o concentratie de poezie de calitate si poeti aici de te doare capul?
Poezie cu tampon si orgasm, ejaculari peste ejaculari, asta este opera cu semnatura frustrarii sexuale, plin de cacofonii...albastru sa se CACE cerul, ai veceul in fundul curtii de ce nu te duci acolo sa ejaculezi si sa faci cacofonii, literatura este un domeniu in care exista respectul si cultul frumosului. Ioana Barac, acest text este o nulitate, un text demn de limbaj vulgar, nedemn in nici un caz de macar un sfert de stea. Sinceritate fara pupincurisme.

am apreciat intotdeauna poezia cu rima, regasesc aici o incercare destul de reusita. De ce destul, nu-mi plac relativele...care parca ....care sufletu-mi

inca ceva, rau de lacrimi si suspine este ultrafolosit
ia sa vad...da-mi cateva secunde

si raul meu de strune mandoline
11 silabe si o imagine as zice faina
insa vad ca strune se repeta si in strofa urmatoare

Am incercat, sper ca m-am facut intelese punctele de vedere

sa inteleg ca s-a rezolvat problema amenintarilor si extrem de rapid dupa o pauza foarte lunga. Asta este imbucurator. Din pacate comentariile acestei poezii au statutul de chat, cumva textul se vrea a fi propulsat la fierbinti de catre Carmen Visalion care face ca de obicei uz de subiectivism.
Carmen atentie, cand mai zic vreodata ca un text este de atelier, sa nu-mi mai bagati mie in pagina de autor texte din volum la atelier ca sa va razbunati, respectati parerea tuturor.
Este evident ca aceste comentarii au fost dinainte facute impreuna pe messenger, felul lor ordonat, orice intrebare are un raspuns, etc etc. Astfel dispare caracterul spontan, dispare aspectul fair play si bineinteles ca domnii comentatori vor face misto de aceste doua indragostite si nu vor analiza subtil mesajul poetic.
Nu stiu cum se face, Ioana isi gaseste intotdeauna o carja pentru textele sale, ba a fost x y sau z, ea ca poeta trebuie sa inteleaga ca numai factorul independent o poate ajuta sa progreseze si parerea celor care NU O CUNOSC conteaza mai mult decat parerea prietenilor.
Rugamintea fata de editori este o atitudine lasa, textul face intotdeauna trimitere la autor si autorul la text, creatia este oglinda sa, deci, termina cu manifestarile copilaresti.

Revenind la text, se vrea o nota persiflatoare vis a vis de conceptul reintoarcerii la natura in paralel cu reintoarcerea la poezie, pe fondul unei revolutii sufletesti, a unei suferinte maligne, o dependenta pentru morfina cuvantului. Cumva acest procesc ireversibil mi-a adus aminte de opera lui Jean Jacques Rousseau. Din pacate subiectivismul este dominant, trimiterile la adrese net si unele referi scad din mesaj, s-ar fi vrut o nota mult mai degajata...probabil autorul nu reuseste sa treaca peste caracterul frustrant. Nota 6 pentru imaginatie. Carmen nu are nota de trecere din pacate.

un text ingrijit, calculat cu o precizie laser de autor, un text in care durerea are conotatii multiple, metafizice si spirituale. In spatele fiecarei lumini de ascunde durerea omului...foarte buna formularea

Prea multe scandaluri inutile, am gasit solutia, ma puneti pe mine singurul editor si am eu grija de voi toti, va iubesc, va dau de mancare, va dau la toti ce vreti voi in afara de stele. Alea vor fi pentru userii de la 119 in jos. Sa vad care mai va comenta ceva apoi. Vorba lui Nanu, nu va mai invartiti in jurul cozii, spuneti lucrurilor pe nume. Nasol cu bisericutele voastre, ce bine ca nu am treaba cu nimeni.
Nanule, lasi postul ala vacant? Se vinde la licitatie?

poezie chinuita, scremuta, sufocata, ai 3 idei mai bune si le-ai alambicat intr-o gramada de elucubratii. Habar nu ai sa transmiti o stare, te chinuie talentul cu ouasoare si forarea in paine. Poezia asta este întocmai ca o rama stoarsa de vlaga, careia i s-au scurs excrementele pe trotuar, viata pleznita in muguri, poezia e plata, cuvintele sunt puse de dragul cuvintelor, fara nici un dumnezeu, nu exista nici un fel de justificare literara, nu ma atinge, este parerea mea personala si chiar mi-am permis sa-ti demonstrez din punctul meu de vedere ce inseamna sa transmiti o stare stimabila Alina Livia Lazar.

Cu respect
noi,

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/171621/index.html

interesant, abia acuma am vazut aceasta dedicatie, iti multumesc!

nu-mi place acel LUP ...mai gandeste-te aici si evita si tu repetarea lui dumnezeu in poema, arsenie este de ajuns. Apropo, este vorba de celebrul parinte Arsenie...nu vreau sa se creeze vreo confuzie aiurea...

ai niste idei interesante, concertul lingurilor in castroane, dubita alba cu lazile de paine

Stiu ca iti place fierbinte...asadar

este un text destul de bun in care nuca intre dinti si tantarul fac deliciul. Ma bucur ca o vad pe Silvia Caloianu ca scrie si poezie mai buna, drept pentru care ii adresez si eu felicitari

si ca sa fiu si ontopic, o felicit si eu pe Lory pentru poezia aceasta si pentru tenacitatea cu care lupta pentru pastrarea acestui colt fermecat - poezia cu rima. La fel ca ea, inca putini altii deasemenea. Cum spunea si Liviu, potential exista enorm, este o varsta la care abia se infiripeaza liantul poetic, Lory sper sa ramana deschisa la sugestiile unora din bransa si sa continue bineinteles pe drumul pe care il alege ea. Numai bine.