șters

nu stiu de ce ai incadrat acest poem la texte cu cuvinte sau expresii vulgare. ai chiar o poezie serioasa, cu un limbaj dur, in care intromisiunile unor cuvintele uzuale din dex mi se par foarte normale.

mi-a placut acest poem sensibil, mai ales in prima sa parte, cu acele cadre - balonul, plasa de fluturi, coala de hartie si interesanta si intromisiunea frame by frame. Curat, direct la suflet. Felicitari!

iata ca discutiile au pana la urma si partea lor buna, sunt o sursa de inspiratie bogata.

Propus ca la ultima strofa, pentru a evita repetitia gunoiului, sa folosesti sintagma originala

voi sculpta in negrul de sub unghii

de exe o forma optima:

voi sculpta poeti in negrul de sub unghii
statui pe aleea crizantemei
în microscopul
sentimentelor refulate.

inceputul e foarte strong, buna intrebarea retorica

Stefan, nu duci lipsa de imaginatie si ti-o explorezi pe deplin, ceea ce este bine. Am surprins si o idee interesanta, aceea din strofa a doua, cu marimea de haina. Cred ca in poezia ta, in general, in fiecare text sunt unele pasaje bune care se pot dezvolta, care pot fi puncte de plecare catre texte si mai bune. Este o observatie pur profesionala.

O sa mai citesc.

nu stiu cine esti si ce scrii, dar ai o strofa de final foarte reusita:

așa crește prin tine cea mai lungă noapte
dinspre ziua în care umbra se lasă grea peste umerii tăi
și nimeni-nimic nu mai poate atinge clapele pianului
iar visele pleacă perechi-perechi

suprinzi noaptea si ziua pe clapele pianului, este o idee inteligenta transpusa elegant

dihotomia singuratatii in alb/negru si accentuarea imaginii cu visele de la final

bravo

Sorry, Alice. Nu am stiut ca. Banuiam eu ca in spatele unor lucruri se ascunde ceva, cum se intampla la fiecare in parte. Sa stii ca imi place duritatea ta. Tradeaza o fiinta sensibila, creativa. As spune ca si elementele hard din poezie sunt aspecte antitetice. Cred ca esti capabila sa le realoci forma cea mai apropiata sufletului tau.

o poezie incercata din mai multe tablouri/deinitii din care se cuvine sa retinen in special aceasta comparatie:

memoria
fremătătoare mătase a broaștei
într-un lac cât o unghie


cre ca ultimele 3 versuri din poezie pot fi inlaturate

un copac
ori o șină de tren
să te sprijini.

Deci, daca este sa ne luam dupa unii, genul asta se incadreaza in poezia moderna pentru ca pur si simplu scrie pe un tricou - sugi pula? Ma intreb cum ar reactiona Alex Stefanescu la atata lirism. Dar cine stie, daca se vinde bine, trecem cu vederea, facem critica buna:

maro în brăduți, da - port 38
soarele bate în geam în tramvai se face cald
mă țin de un mâner din plastic roșu pe el scrie sugi pula
cu carioca

Lasand derapajul de prost gust si lipsit de lirism din prima strofa, se cuvin remarcate urmatoarele versuri din a doua strofa:

Miroase a mamă, a prăjituri de ieri. Mi se face dintr-odată foame de pâine prăjită cu unt și dulceață , ca și cum mi-aș aminti o bucătărie cu perdele de ață, baterie defectă și sunete mici de ceai. Așa foamea n-ar avea nicio grabă.

Ei, da! Frumos!

Ceea ce inseamna ca autorul nu este strain de poezie, stie sa poetizeze sensibil, problema este ca nu ii poti citi si mamei poezia asta frumoasa, intrucat esti obligata sa sari peste prima strofa, in care scrie pe tricou - sugi pula.

Concluzia este ca autorul poate renunta la pula si sperma, isi poate modifica usor textul si poate iesi o poezie acceptabila.

Hai ca imi place Poe si apreciez travaliul. Sufera usor la capitolul cursivitate, uneori trebuie sa fortez citirea de dragul ritmului indus anterior. Vezi versul 3, are o silaba in plus.

Mai apoi, folosesti azurii, cred ca te indepartezi de textul original al lui Poe:

It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden lived whom you may know
By the name of ANNABEL LEE; -
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

Deci, in momentul in care apelezi la cuvinte de umplutura pentru a pastra linia, traducerea devine mai mult armonizare, devii mai mult decat un traducator, devii un nou creator al unui nou text. Riscant as zice.

Ha, mi-am adus aminte de gandacul lui Nichita care sa prefacea mort. Cum l-ar fi calcat? Ciudata incadrare la poezii de dragoste. Dar fiecare simte asa cum simte.

Nu am cunoscut-o pe Tatiana Stepa pana sa aud de... Apoi am ascultat niste filme pe Youtube si mi-a parut si mai rau. Un gest frumos al celor care le pasa.

Stefan Ciobanu, daca apelezi la comapartia de parca de atatea ori intr-o poezie, nu faci decat sa pari rudimentar in alegerea unui limbaj poetic.

de parcă cineva
și-ar fi deschis o umbrelă
între coastele mele

de parcă ar fi fost niște parbrize

de parcă am fi stat pe marginea lumii


mai apoi, iti repeti metaforele de la o poezie la alta \"de parca\" ai duce lipsa de inspiratie.

intr-un alt poem spui ca suntem ca bulele de apa minerala dintr-un pahar (daca-mi aduc bine aminte), iar aici revii si folosesti

ca bula de aer dintr-un poloboc

si mai ai constructii stangace:

ne creșteau
cireșe în pungă
atunci când treceam pe lângă piață
pe care le mâncam apoi pe bancă
împinși unul în altul

unde normal ar trebui sa incepi cu versul 3 inaintea primelor doua

mai apoi, revenind la limba romana

urmăream tramvaiele din intersecția mihai bravu
cum se plimbau de la un capăt la altul

daca urmaresti tramvaiele intr-o intersectie, despre ce capete e vorba? Daca e un oras, da, poti spune de la un capat in celalalt al orasului. Dar intr-o intersectie?

concluzia, textul tau este o demonstratie de limbaj rudimentar, cat despre valoarea lui ca si ideatica, profund ca buna ziua dat de un copil de 3 ani, ca sa te parafrazez

Draga Nicolae N. Negulescu, nu am apucat niciodata sa-ti multumesc pentru intelegerea spirituala si pentru simtul critic deosebit cu care ai abordat scriitura mea. Dar niciodata nu este prea tarziu. Deci, multumesc.

Banuiesc ca titlul de ofiter nu stii cine l-a luat. Sau poate nu ai fost atenta. Este vorba de un mare scriitor si traducator roman. Poate cel mai mare traducator la ora actuala. Are premii peste premii, carti publicate vreo 40, mai pune vreo 120 traduse, mai pune marii clasici romani tradusi, mai pune-l si pe Cioran recent...

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Frosin

Mi-a placut jocul de cuvinte acolo, consoana de neconsolat. Mai rar vezi ludic in scriitura feminina. Chiar eram plictisit de melancolisme.

m-a inspirat finalul, si iata si in ce fel:

la capatul unei strazi
din orasul imaginar
intrat in ritmul
zilelor de scris

daca place finalul meu... se poate folosi, macar ca exercitiu

citind acest poem m-am inecat cu o bucata de ciocolata si am tusit 10 minute, probabil din cauza efectului de carne in cola. Ce critica pot face la carne in cola? Sa stau sa inventez povesti despre nu stiu ce revelatie a autorului sau nu stiu ce imaginatie bombastica?

Sinceritatea conteaza, sunt atatia chibiti care fac comentarii pentru a castiga favorurile unor persoane, asa ca voi spune cu mana pe inima, acest text nu spune absolut nimic. superbul nimic, superbul limbaj rudimentar - aia.

Am citit texte foarte bune ale autorului, acesta este o catastrofa.

o sa punctez ce-mi place:

puteam să jur
te-am lăsat ieri în locul din care te potriveai
cel mai bine pământului

astăzi nu te găsesc
un tic-tac trădează o inimă ascunsă în perete

si o sa punctez si verusrile ce trebuie de urgenta scoase:

ochii ferestrei mă privesc cu ochii tăi

robinetul picură lacrimi urcătoare

vântul răscolește acoperișul

si ar mai fi dar iti ciopartesc poemul

pastreaza ideile bune si reconstruieste,

poem scurt, dureros, cu un sfarsit deosebit - metafora unei zile de vară vrăjită de copilăria pădurii

numai de bine

Teodor, asta cu raul ce trece prin tine si inima ta au mai spus-o si altii, si au spus-o deosebit de expresiv:

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1801836/Râul_ce_trece_prin_inima_mea

mai citim

nu esti decis pe care drum sa mergi, pe stilul unui jurnal personal cu tristeti si angoase, pe un suprarealism bine ponderat, pe secvente horror de prin filme ieftine, cred ca le amesteci pe toate la un loc si iese un conglomerat pe care tu il categorisesti drept poezie. bine, nu tot ce zboara se mananca, dar problemele mari le ai atunci cand incepi sa filozofezi, unde nu este punctul tau forte:

singura poziție în care poți să exiști e cea verticală - nu si nu, poate doar daca: am impresia ca - singura pozitie...

e ca si cand ai spune, ma ciocnesc de iubita, 1 plus unu egal 5

îți deschizi venele e bine
sîngele cald e singurul prieten care te îmbărbătează - chiar ti-ai taiat venele sau este doar asa sa dea bine la public?

sau poate ca iti bei propriul sange si prinzi puteri ac si Dracula?

te oprești la semafor
excavatoarele mușcă din asfalt te gîndești la o mamă
care decojește copilului un ou fiert

asta este o comparatie de-a dreptul aruncata in ochii cititorului, fara niciun pic de delicatete, cu o logica primitiva


te gîndești la tine te simți murdar îți vine să-ți freci pielea de toate blocurile
dar petele nu dispar
ți se face milă de bătrîna puturoasă care îți cere bani
sărumîna dom inginer
ți se face milă de cîinele pe care îl vezi dimineața legat de o țeavă de gaz metan
la tine nu ai dreptul să te gîndești cu milă
tu ai geantă patru bețivi și încă nu ai salvat
pe cineva de la moarte

aici nu este poezie, aici este frustrare, ar trebui sa ne plangem toti de mila si sa ne smiorcaim prin texte de vai cat de dura e viata?

parerea mea este ca autorul nu-si depaseste conditia prin poezie, lamenteaza si iar lamentaza, cred ca ar putea sa-si concentreze textele, sa abordeze mai inteligent versurile (vezi Pasa)

autorul scrie de parca ar cersi mila, lipseste finetea figurilor de stil, lipseste substratul filozofic, lipseste eleganta unui stil mai concis.

Deci, NU.