șters

cu sinceritate, și sper să nu deranjeze. Părerea mea este că acest sonet are și probleme de ritm (versul 1, versul 10), iar rimele pe același verb ramana nu ajută la nimic. Din contră, denotă faptul că autorul nu a găsit soluții mai bune. (Se putea implementa si indemana pe acolo.) Trebuie multă muncă la ele. Și știu cât de mult muncea la ele amicul Adrian Munteanu, unul dintre sonetiștii noștri de top. Dacă rimele sunt complicate pe anumite cuvinte, recurgeți la inversări. Și faceți rimele pe părți de vorbire diferite, dacă se poate. Aveți și un vers banal, care nu are ce căuta acolo: "Până mă spăl cu mâna pe la față." Sper ca nu am deranjat cu opinia mea sincera. Mult succes!

comentariul si accept si scuzele. Mult succes!

Radu, te-am rugat ceva în legătură cu textele mele din trecut. Le poți recupera pe vechea Agonie sau nu? Că nu am răbdare și nici timp să repostez sute și sute de texte. Plus că, textele vechi certificau activitatea mea de vechi agonist. Dacă nu primesc un răspuns pe mail până la sfârșitul săptămânii, îmi reduc drastic activitatea, ba chiar iau în considerare să nu mai continui. Simplu. Plus că pe versiunea nouă mi-au apărut toate textele, fără să fiu întrebat și fără să-mi dau acordul.

tu nu puteai sa-ti spui parerea pe text si sa nu mai revii in 100 de comentarii? Dai indicatii altora, dar se pare ca nici tu nu faci exceptie de la regula. Si eu care voiam sa te iau model de intelepciune si economie in comentarii. Stii ce mi se pare mie? Ca esti suparat pe doamna Elize ca nu ti-a dat stelute la textele tale porno. Of, of.

Sunt zile când sunt nervos, sunt zile cunt sunt calm. Prefer să comentez despre autori și textele lor când sunt calm. Da, ai dreptate, ar trebui să fiu calm mereu, chiar și când sunt provocat. E mai greu și îmi cer scuze dacă nu pot să o fac. Nu returnez și sper să mai găsesc lucruri interesante în scrierile tale. Numai de bine!

Sunt de acord cu Leo. Marii poeți ai lumii au fost apreciați finndcă au avut puterea să emoționeze cititorii. Ce-i drept, in ermetism, se foloseste un limbaj excesiv intelectualizat, obscur, criptic, adesea ininteligibil. Barbu a reusit sa faca valva, fiind primul poet ermetic din literatura romana, folosind, un ermetism de natura filolofica, dar Blaga a clarificat-o, considerand ca "poezia modernistă de factură ermetică nu este decât o încercare de constituire a unui „surogat de mister” după ce creatorii contemporani au pierdut contactul cu marile și adevăratele mistere." Eu cred ca Dragos apreciaza acel gen de poezie care se aseamana ca a lui si care musteste de inteligenta. Apreciind astfel de texte, isi valideaza si propriile poeme, chiar daca acestea nu transmit emotie. Dragos mai face si o fina paralela la suprarealism, dar nu e cazul de fata, fiindca aici nu este vorba de jocul dezinteresat al gândirii, fiind totul calculat, analizat, trecut prin filtrul rationamentului. Despre textul de mai sus, pot spune ca rezonez cu prima parte. Prima strofa, de fapt, e un poem in sine, pentru care autorul merita felicitari! Daca nu am gasit mai mult, imi pare rau, dar macar am cautat.

ca tot omul, când am dureri de spate. Însă acum am fost strict pe text, fără alte chestii, și așa va fi și în continuare. Să fii sănătos și inspirat!

ați fi spus, direct: îți simte lupul înfometat? Scăpați astfel de dubla comparație și intrați mai puternic în interior, la daimon. Textul place, oricum.

Dacă tot am fost invitat, vin și eu cu felicitările mele! Cel mai mult m-a atins definiția fericirii de la final, un lucru universal valabil. Respectele mele pt mesaj! Și, da, textele bune trebuie citite, dar poate că unii au alte gusturi, ceea ce nu putem controla. Insă când un text conține chiar și un firicel de aur, trebuie cules!

Bună ziua, îmi cer scuze pentru deranj. Vin și eu cu o întrebare: cum credeți că ar fi arătat întregul poem dacă s-ar fi respectat metrica aproape perfectă din prima strofă,9-9-8-9, și rima pe toate strofele, la versurile 2 cu 4? Și cum credeți că ar fi fost dacă nu repetați soarele, pe final de vers, în penultima strofă? Știu, totul e opțional, dar din moment ce începeți cumva, impuneți dv. înșivă stilul, forma, creînd așteptări cititorului. E ca și cum cititorul s-ar sui într-un tren, care merge frumos, cu o viteză constantă, până la prima gară, iar mai departe încep problemele la șine și trenul începe să meargă cu hopuri, cu șocuri, cu scârțâieli, distrăgând atenția de la peisajul frumos din jur. Poezia, după cum spuneau marii filosofi, nu se abate de la principiul panta rei... Da, totul curge.

Vai, cum de nu am văzut acest poem de 5 stele? Rostogolirea aceea a merelor dulci, de-atâta rugă în iarbă, e sublimă. Ați reușit să calcați pe urmele Anei Blandiana, îmbinând armonios natura, sentimentul și filosoficul. Există mai mult decât un cerc al dragostei, o apă care aleargă în cerc, un circuit al sentimentelor în universul interior corelat la cel exterior. Jos pălăria! Continuați tot așa, aprofundați, mergeți dincolo de seva naturii, până la rădăcinile gândului...

Se zice că noaptea e un sfetnic bun. Că dimineața gândurile sunt mai clare și găsești soluțiile pt problemele de ieri. Aici apare trezirea din gânduri și pregătirea visurilor. Se pare că nopțile au fost albe, pregătindu-se pentru asaltul iubirii. Aparent banal, textul are o cheiță interesantă.

Ați găsit! Felicitări! Toată stima și mult succes!

Ma bucur daca parerile mele au fost de folos. Va doresc multă sanatate. Felicitări inca o data!

Sincere felicitări domnule Teodor Dume! Textul dv. m-a impresionat încă de prima oară, când l-am descoperit pe Facebook, și mă bucur enorm că ați revenit pe Agonia pentru a-l dărui și prietenilor dv. de aici. Schijele de lună de la sfârșit mi-au plăcut cel mai mult: frumusețe, sensibilitate și dramatism în același timp. Frigul, noaptea și deșertul interior sunt foarte bine corelate, fiindcă noaptea, în deșert, este frig. Tăcerea, la fel. Doar gândurile, ca niște hiene, devorează sentimentul singurătății...

de fapt, Dragoș Vișan, era îngerul meu păzitor, care mă voia plecat de pe Agonia. Știa că nu am ce căuta pe aici, că va urma, inevitabil, marea confruntare cu Toșa și ceilalți și că va ieși cu sânge din toate direcțiile. Omul acesta, trecut prin multe, care a fost și în casa tatalui meu, stia ca daca te intorci la o fosta, fie ea si Agonia, nu poate merge. Mai ales cand ai egoul lui Appolinaire sau al lui Baudelaire. E ca o ciorba reincalzita. Da Dragos Visan, ai dreptate, imi scot palaria in fata ta. Esti intelept. Daca ajungi pe la Oradea, te cinstesc cu o palinca. Iar daca ajung eu la Constanta, ne vedem la un vin. Iti multumesc ca m-ai luminat. Gata, am plecat. Bye!

Și la pamfletul de ieri, la fel. Am crezut că vorbesc tot cu Dorin Cozan. Uite, domnule Vișan, așa este când stai pe ateliere literare și nu ești decât un nume prin sutele de nume. Dacă îți place de fosta mea muză, o găsești prin Anglia. Poate îți dă un autograf. Și uite că îmi permit să îți dau și un sfat, pe final, cu toate că ai două masterate și două facultăți. Nu trebuie să regreți că ai scris de bine despre mine, ai fost sincer și asta ai crezut, pe baza unei analize atente și a unor cunoaștințe vaste pe care le ai. Iar dacă ți-ai schimbat părerea după discuțiile de azi, arată că ești om și mai cedezi și tu la nervi. Că de citit ultimele mele 50 de cărți, nu le-ai citit. Și cu asta, basta. Sayonara!

prins în vâtoarea comentariilor, nu am observat când a apărut Dragoș Vișan în peisaj și l-am luat la trei păzește, crezând că este Dorin Cozan. De fapt, la toate comentariile în care am discutat cu Dragoș Vișan, am crezut că acesta este Dorin Cozan. O confuzie totală, îmi cer scuze pentru ea, chiar am o părere bună despre Dragoș Vișan și nu numai pentru faptul că a analizat, cu profesionalism, cartea mea. Am observat la el, mereu, comentarii echilibrate și pertinente. Iată, singurul meu regret când plec de pe Agonia, a fost o confuzie. În rest, mergem toți pe drumurile noastre. Îl salut și pe Toșa și-i mulțumesc pentru urare. Nu-i port nicio ranchiună, și el, și eu, asa cum ne așternem, asa dormim. Într-un final, în viața asta scurtă, fiecare pasăre pe limba ei moare. Așa că vă doresc sănătate tuturor și mult succes în toate activitățile voastre!

Din contră, Toșa, mie mi se pare că singuri complexați și singurii frustrați sunteți voi, cei care în 20 de ani ați rămas la același nivel, de anonimi pe un site literar. Tu dormi cu steluțele sub pernă, ca să arați că ai existat cândva. Dar steluțele alea (la care eu, de pildă, am renunțat, fiindcă nu ele mă fac scriitor), știi bine că nu le-ai primit pentru merite deosebite, ci pentru recipocitate. Și pentru lătrat, că ești câinele de serviciu al Agoniei (așa cum era și Zabet), cum apare cineva care vă deranjează, ești trimis să latri. Voi nu veți evolua niciodată, pentru că, în loc să concurați cu niște scriitori și să dovediți că puteți obține ceva într-un mediu literar amplu, incontrolabil, v-ați autoiluzionzat pe acest site cu 10 utilizatori activi, care se laudă unii pe alții la modul penibil. Da, este mai ușor să te autoliluzionezi, să te crezi cel mai bun din parcarea goală, decât să intri în atenția criticilor și a iubitorilor de poezie. Voi, ăștia, lătrătorii, nu aveți priză nici măcar la publicul obișnuit, de pe Facebook, darămite să impresionați numele grele din critica literară. Păi măi, nulităților, voi credeți că marii critici își riscă reputația, scriind lucruri pozitive despre un autor care, după spusele voastre, nu le-ar merita? Și nu unul, doi, ci zeci de critici? Păi măi, nulităților, voi credeți că străinii te premiază pentru ochi frumoși? Când 7 jurii diferite, de la 7 concursuri, te premiază, voi credeți că o fac pentru ochi frumoși? Sau pe pile, ca la Românica? Cine sunteți voi, măi nulităților, ca să dați verdicte despre literatură, când voi nu existați ca scriitori, când la biografiile voastre nu se poate trece nici măcar cifra zero? Mi-am dovedit, prin acest experiment, că Agonia nu merită atenția mea, cu toate că aș fi vrut să-i ajut pe câțiva oameni care ar fi dorit să facă pasul la un alt nivel. Așa că, îmi pare bine că plec de aici. Fericit și împăcat. Pe voi nu vă va salva nimeni, sunteți pierduți definitiv, sunteți irecuperabili, iar masca unui nou site nu va schimba nimic. De fapt, voi existați atâta timp cât dorește Radu Herinean. El este Dumnezeul vostru, el este micul vostru paradis. Dacă Herinean închide Agnonia, să vezi lacrimi și suspine, că nu vor mai putea gășcarii să-și împartă steluțele între ei. Adio, măi nulităților!

Ia intră tu pe pagina mea de aprecieri, apasă pe FIND, și spune-mi de câte ori apar cuvintele douămiist și avangardist.

https://www.ionutcaragea.ro/aprecieri_files/poezie.htm

Tot ce citești tu, sunt chestii scrise de alții. Prin Steaua, prin Convorbiri literare etc.

Și ce te freacă pe tine dacă fosta mea iubită a scris o postfață în 2007? Nu e voie? De ce nu zici că prefața cărții a fost scrisă de criticul Marius Chelaru și a părut în Convorbiri literare? Sau că despre carte a scris și Daniel Corbu, în Mișcarea literară? Unde naiba erați voi și cine scria despre voi în urmă cu 15 ani? Și cine scrie despre voi în momentul de față?

păi cine să scrie dspre niște clone, despre niște anonimi?

Și gata, că m-am plictisit. Iar ați deviat discuțiile și am lucruri mai bune de făcut. Spuneți ce vreți mai departe, nu mă mai interesează. Aveți ignore TOTAL din partea mea.