șters

Valeriu, m-a atins textul tău. Chiar dacă e foarte personal, conține adevăruri care rezonează cu adevărurile altora. Când am ajuns la clipele nevrotice, mi-am adus aminte de marele poet simbolist Emile Nelligan: "Je plaque lentement les doigts de mes névroses,/ Chargés des anneaux noirs de mes dégoûts mondains / Sur le sombre clavier de la vie et des choses."

Primele 3 strofe sunt f. bine exprimate. Plus versul acela imperativ. Aia, ăla, din penultima strofa scad din eleganta limbajului. Plus că se iese din cadru, brusc. Poate dacă ai făcut o legătură de genul: rostește-le precum apa / în cercuri / sau ca fagul în fiecare inel. Și gata! Deci, la tine este nevoie, uneori, doar de o concentrare a textului. Te salut!

Radu, am continuat testele și am constatat că funcția de căutare dă erori, deci e inposibil să găsești un text mai vechi. Am observat pe Android că nu apar funcțiile de editare a textelor. Totodată, am observat că steluțele galbene nu se văd în pagina textelor, doar cele roșii. Trebuie să intri în text ca să vezi steluțele gslbene, deci nu poți ști, dacă intri pe pagina unui autor, care sunt textele lui cele mai apreciate de cei cu nivel 120. Dacă mai descopăr ceva, te anunț. Mult succes!

Mi-a placut cel mai mult ca imagine, chiar daca, tematica ma duce cu gandul la Sorescu. Ma gandeam, acolo, referitor la nod, ca circula mai multe trenuri, fiind cale de tranzit pentru cel putin 3 linii. Viata, iubirea, moartea sa zicem. Deci, el astepta "ultimul" tren, fiind tranzitat de celelalte intre timp. Ideea se poate exploata cu maiestrie. E destul de bine, dar se poate umbla la limbajul poetic, sa fie mai concentat. Cu sinceritate, Ionut.

E o fraza aici care mi-a placut mult: "Toate umbrele se întâlnesc și devin
o singură umbră în libera cugetare." Aproape de Kant, dar dintr-o perspectiva intunecata. Transcendentala. Felicitari! Vedeti verbul acela la infinitiv. Va mistui.

dar ceilalti s-au ferit de perdeaua minții, crezand ca vor da cu capul de zid . Felicitari pentru poem! Finalul e foarte puternic!

Salut Radu! În primul rând, mulțumesc pentru ajutorul oferit! După cum m-ai rugat, vin cu feedbackul despre noua versiune. Am avut probleme cu așezarea textelor recuperate în pagină. Atât ele, cât și textele postate recent pe vechea versiune, trebuie reeditate pe noua versiune, pentrua se delimita strofele. E o muncă sisifică. Cine are sute de texte, o va luza razna. Accesarea tuturor textelor este foarte dificilă, aproape imposibilă. Textele se încarcă succesiv, sufocând memoria cache, deseori blocându-se pagina. Nu este bine deloc așa. Trebuie tot pagini separate, ca pe vechea versiune. Iar textele ascunse, nu ar trebui să se amestece cu textele vizibile. Ar putea fi introduse într-o altă coloană. Plus că, ar trebui să existe și opțiunea de ștergere definitivă a acestor texte. Există multe texte clonate, din cauza erorilor de postare, sau există texte pe care autorii nu le mai doresc în niciun fel. E dreptul lor să le șteargă definitiv. Să nu se trezească ulterior, la vreo eroare a site-ului urmstă de o restaurare, că apar, iar, toate, pe pagina principală. Și pe final, tu trebuie să ții cont că aspectul grafic al vechii versiuni, listele compacte, accesarea foarte ușoară a textelor și steluțele alea din dreptul textelor, au fost punctele forte care au atras utilizatorii. În momentul de față, după cum se prezintă noua versiune, s-ar putea să aibă mulți un șoc. Trebuie neapărat să existe îmbunătățiri la aspectul grafic și accesibilitate. Îți mulțumesc și îți doresc mult succes!

ce fel de cărți. Biblia, e plină de contradicții. Într-un loc spune să cauți, pentru a găsi, în alt loc că prea multă învățătură obosește trupul. Așa cum se contrazic și ăia care spun că nu vor să scrie cărți pentru că distrug copacii, dar consumă de mii de ori mai multă hârtie, ștergându-se la cur...

Draga Valeriu, parca ai fi Jason Reynolds, in varianta romaneasca. Nu stiu daca ai citit Un drum lung pana jos, ca sa intelegi unde bat. Voci, multiple personalitati, personaje fictive, dialoguri imaginare, un univers a la Pessoa, intr-o transpunere americana, plina de negri, mafioti si crime razbunatoare. Niste poeme superbe. Ar fi foarte interesant sa scrii o carte pe linia asta, folosind peisajul in care traiesti tu. Evident, Malmsteen desfunda toate caile senzoriale, scrisul pe muzica fiind, intotdeauna, autre chose. Bafta!

numai de bine!

Da, atat cat ati modificat, este foarte bine!

Si aici ar trebui sa faci ceva:

va fi de ajuns că din îndestulata hrană
se vor fi înfruptat
să poată sparge peretele alb

devine

hrană este suficientă
pentru a sparge peretele alb


Oricum, ma bucura receptivitatea si perfectionismul de care dai dovada!

Un sonet placut, ca idee, ca imagini. Da, are unele ruperi de ritm, aproape insesizabile, fiindca ritmul e dictat fortat de versurile anterioare celor cu probleme de ritm. Cu toate acestea, nu ritmul ma deranjeaza asa de tare, ci pronumele personale: Mine, mea, mie, tine, ea, mi... "Amor mi-e-n mări" sună ciudat. "Cu zbor ce-n loc va sta, tumult nu-nfruntă" e un vers tare greoi. Cu o asociere de consoane deranjanta: ltn. Dacă îți recită cineva sonetul, fără să-l vezi, nu-l înțelegi. Cu un ritm perfect, cu eliminarea unor pronume care sunt in surplus, cu clarificarea unor sensuri în 2-3 versuri, se poate ajunge la un sonet perfect. Puncte forte: versul care este si titlu si versul final. Pentru acestea, si nu numai, felicitari!

În alt unghi de privire/culoare

Mi-a plăcut, în special, ultimul, pentru că se îmbină perfect vizualul cu auditivul. Dar și cel cu smulgerea petalelor e foarte reușit. La primul m-a deranjat un pic versul 2,în altă dimensiune, pentru că are, 8 silabe. Aș fi vrut ceva mai rafinat acolo, care să sugereze dimensiunea, fără să-mi dea soluția direct. Doar o părere, sper că nu am deranjat. Felicitări!

Un sentiment plăcut la citire. Un poem descriptiv, o călătorie, o metamorfoză. Cred că la ultima strofă se mai poate simplifica, eliminându-se anumite cuvinte, în special verbele. Numai de bine!

Pseudonimul provine din Canada, statia de metrou Snowdon, cartierul NDG, Montreal. Stateam la etajul 22, aproape de nori. Stiu si de regele galez. Salutari, numai de bine! PS. Trebuie si joaca, altfel, daca ne luam doar in serios, ne ducem dracului...

autorii, atunci cand protesteaza, folosesc rimele pentru amplificarea trairilor, nascandu-se o anumita muzica. Esti foarte aproape de acele piese de hip-hop de calitate si o spun la modul foarte serios. Protestul m-a dus si mai departe, in timp, la mesajele lui Whitman, care se adreseaza viitorului de peste 100 de ani. Consubstantial, ai chiar si un infim procent eminescian, un hard memento mori valerian. Bafta!

Da, un poem de dragoste splendid. Nici nu mai vreau sa spun altceva.

Alfa incepe cu o frumoasa metafora a curcubeului, iar la final, o superba abandonare in bratele supremei iubiri, iubirea de Dumnezeu. Textul este perfectibil, dar transmite. Iar daca transmite, daca are emotie, este poezie.

Pe langa sensibilitatea dv caracteristica, acest poem are si un final foarte puternic: gândul tău îngăduie tăcerii să dezmierde. Felicitari! PS. Sa stiti ca puteti extrage un aforism de aici, daca depersonificati expresia: Gandul ingaduie tacerii sa dezmierde.