Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
Foarte confuz acest poem, cu toate că are imagini frumoase. Începi prin iluminare, ascensiune, la plural (vom pleca) , sfârșești prin strivire și descompunerea buzelor, la singular (mă vor strivi). Poate că o ordine inversă ar fi fost mai plauzibilă, dar nici așa. Mai mă deranjează și ghemul scuipat de mai multe pisici. De una singură era mai bine - că e un singur ghem, dar se rupe ritmul. Cred că pluralul e pus intenționat, pentru ritm. Finalul, strivirea și moartea unei flori, intră în contradicție cu titlul. Observ că îți place să construiești imagini frumoase, să îmbini tot felul de flash-uri ce îți trec prin minte, dar imbricarea lor ar trebui să țină cont și de logică. Sensul să fie clar, fără să fie nevoie ca autorul să explice cititorului în comentarii ce a vrut să zică.
Pe textul:
„Moartea nu ne va despărți" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextDar să știi că poemul acesta l-am comparat cu alte poeme recente, scrise de tine, care au o altă coeziune între versuri, care au o poveste cap-coadă. Un fir epic. La tine, aici, duoă ce citesc poemul, rămân cu o imagine SF în cap și nu mai țin minte ce ai zis la început. Și mai e ceva. Tu încerci să sugerezi, prin titlu, ceea ce nu prea se înțelege în poem. Ori poemul sugerează, mai ales prin versul final, o fuziune perfectă, care nu te exclude din niciun loc descris de tine. E frumos ce explici în comentarii, dar, din păcate, comentariile nu vor însoți poemul în cazul în care acesta va fi publicat într-o carte. Doar o părere.
Pe textul:
„Poem fără mine acasă" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contextfără semn de exclamare. Dar trebuie să spun că foarte mulți aforiști folosesc această tehnică și nu o condamn. Cezar Ivănescu avea un fix cu semnele de întrebare înainte de versuri și nu s-a supărat nimeni. Sunt licențe poetice sau aforistice devenite, cu timpul, normalități.
Pe textul:
„Aforism" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contexto mare problemă cu aceste minţi necititoare. Am citit cu plăcere.
Pe textul:
„Gândurile nopții de vară ultraîncinsă" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDa pentru frumuseţea aforismelor poetice, nu pentru lipsa de coeziune între ele. Aş fi vrut să văd o poveste, însă de la O inimă, textul o ia în altă direcţie. Finalul sună a Gerard Klein. Prea mult SF.
Pe textul:
„Poem fără mine acasă" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextSimplu şi eficient! În 4 cuvinte, o întreagă poveste... O definiţe aforistică foarte reuşită!
Pe textul:
„Aforism" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAcest poem m-a emoţionat. Felicitări autoarei!
Pe textul:
„La capătul curcubeului" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Contexterată
Eu nu sunt specialist, dar mai citesc și eu pe ici pe colo
Eu nu sunt specialist, dar mai citesc și eu pe ici pe colo
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Context"Știați că putem vedea stele moarte care nu mai produc lumină? Încă vedem lumina produsă de aceste stele, dar stelele însele sunt atât de departe de Pământ încât, în timpul necesar luminii pentru a ajunge aici, steaua a murit."
https://naturescu.com/stiinta/ce-sunt-stelele-tot-ce-trebuie-sa-stii/
https://naturescu.com/stiinta/ce-sunt-stelele-tot-ce-trebuie-sa-stii/
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextNever! Era doxă de carte, a studiat filosofia germană, astronomia. La Steaua, Scrisoarea I, au astfel de influenţe. Omul a studiat şi budismul, hinduismul, a se vedea Kamadeva. Unele dintre stelele pe care le vedem pe cer nu mai există, luminii trebuindu-i mii de ani să ajungă de la sursă până la noi. Omul ştia ce spune, era documentat.
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextcred că te-aş fi băgat de tot în ceaţă. Spre norocul meu, eu nu am nivelul necesar (şi nici nu îl voi cere vreodată), aşa că am scăpat de suspiciunea de a-ţi da stele în ciuda celorlalţi... Vorba aceea, la început a fost cuvântul. Cât despre Steaua, ştii bine că: "azi o vedem, şi nu e"::)) Sau, adaptat, azi le vedem, şi nu "E".
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAutorul sa scrie in vers alb, asa cum scria si Eminescu, si numai dupa ce termina poezia, sa lucreze la ajustarile de ritm si rima, asta daca vrea sa insiste cu sonetul.
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextexista Google, exista postari despre tehnica sonetului... Exista carti de specialitate. Datoria autorului este sa citeasca enorm, ca noi nu avem timpul necesar pentru a-i oferi toate informatiile de care are el nevoie. Eu, de exemplu, comentez pe aici si bag acte contabile la greu... Doar atat, la prima vedere, pe baza unor lecturi aprofundate, se vad niste lucruri evidente, care te fac sa tragi repede o concluzie. Fa o diferenta intre ceea ce scriau Mihai Codreanu, Andritoiu, Radu Carneci si ceea ce vezi pe aici.
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextde sa imi imi bat capul cu un scriitor arogant care, de de-o parte, cere pareri, iar pe de alta parte, ii ironizeaza pe cei care inceara sa-l ajute?
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextcă acest autor merge într-o direcţie greşită cu acest gen literar, iar dacă va publica o carte, nu va avea mari ecouri. Mai bine să scrie în vers alb. Sonetele lui conţin prea multe preţiozităţi, versurile sunt rupte frecvent, sunt lipsite de naturaleţe. Rimele folosite în sonetul de faţă sunt ultrauzitate, iar marii sonetişti români au scos capodopere în acet sens. Uite um scria Andriţoiu, de exemplu:
Ma vei iubi o data pâna-n sânge
întelegând, ciudat de nefiresc,
ca flautul din piatra moarta plânge
si limbile frunzarelor vorbesc.
Mijlocul tau cu duh împaratesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
si se împarte-n doua spre natânge
si retezate brate cari cersesc.
Din straluciri ca de catapetasma
Vai! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
cu fruntea dintr-un alb - mai josnic lut.
Si-atunci vei auzi cum o sa cada
din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
ca banii vechi, fiece fost sarut.
Ma vei iubi o data pâna-n sânge
întelegând, ciudat de nefiresc,
ca flautul din piatra moarta plânge
si limbile frunzarelor vorbesc.
Mijlocul tau cu duh împaratesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
si se împarte-n doua spre natânge
si retezate brate cari cersesc.
Din straluciri ca de catapetasma
Vai! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
cu fruntea dintr-un alb - mai josnic lut.
Si-atunci vei auzi cum o sa cada
din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
ca banii vechi, fiece fost sarut.
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextnu merge asa, ati repetat ferestrele acelea in strofele 2 si 4
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextE mai bine în vers alb la dv. Imaginile poetice sunt mai aerisite, mai clare. Aș prefera intestine în loc de mațe. Am citit cu plăcere!
Pe textul:
„la Dumnezeu acasă" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context