șters

ca şi la poemul cu zâmbetul şi patriotismul, Leo merge pe căi bătătorite de alţii, lipsindu-i originalitatea. El se pricepe la poezii de dragoste pe care le scrie doar pentru el (cum bine observa un mare critic). Este un fel de Brumaru fără rime şi fără virilitate poetică sau un fel de Cummings expirat - şi-o bagă din necesitate, şi cam atât. La poeziile filozofice, ori nu poate, fiindcă nu poate, ori se pune pe futut, ca să arate că e viril (Brumaru o făcea muuult mai elegant, iar tăticul Bukowski şi-o băga muuult mai straşnic în urmă cu jumătate de secol, de zici că versurile lui Leo sunt clone nereuşite ale poemelor americanului, un fel de film porno plictisitor, cu actori de duzină) Problema nu se opreşte aici. Este atât de evident faptul că Leo se inspiră din alţi autori (în cazul de faţă se inspiră din Kipling - If), dar nimeni nu observă versurile lui la limita plagiatului şi nimeni nu are curaj să-i spună să se oprească din ceea ce face. Despre filosofia sârmei, parcă e la alba-neagra. Ba e sârma, ba nu e sârma. Ce filosofie este asta, măi omule? Ai luat sârma în mână în ochiul craniului shakesperian, to be or not to be sârmă? Ilie ţi-a spus-o cu frumosul, dar tu nu observi şi explici nişte nonsensuri. Cred că textul ăsta are un singur rol. Autorul îşi încearcă norocul, poate-poate prinde ceva: "întreb toate femeile din club dacă vor să se fută cu mine". Tipul din club care era întrebat era chiar el, deghizat poetic, dar Leo vrea să ne ducă cu zăhărelul.

Un poem de dragoste, care transmite. Imagini frumoase, naturale. Are şi ceva în plus, după părerea mea. Versul: și-acolo făceam dragoste

E un vers explicit, inutil, care distruge farmecul şi misterul poemului. Actul iubirii se sugerează oricum la sfârşit, mai subtil, mai metaforic: "ieșeam la mal vlăguiți \ de cât ne luase valul"

De scos şi versul cu apa limpede de dinainte de versul cu făcutul dragostei. Se repetă apa/apele la distanţă foarte scurtă.

poemul se structurează astfel, la final:

goi și cuprinși
de apele care se înnodau în jurul nostru
(se răsuceau) și dansau ca ielele
până când păsările din noi țipau
ieșeam la mal vlăguiți
de cât ne luase valul

trebuie să fim foarte realiști. Agonia nu e un loc în care se face critică literară, ci un loc în care se exprimă păreri de tot felul. Păreri, totuși, cam puține. Ar fi nevoie de mai multe voci avizate și mai multă seriozitate și implicare din partea autorilor pentru a se crea o emulație. Ilie e un agonist foarte activ. Bravo lui! Acum, trebuie să luăm în considerare că majoritatea scriitorilor care vor să evolueze, au ales un alt drum. Ei citesc multe cărți, multe reviste, și nu mai au timp de ateliere literare. Eu însumi recunosc că, din momentul în care am revenit pe Agonia, nu am mai citit 2—3 cărți de poezie pe zi, așa cum obișnuiam, și nici prin reviste nu m-am mai uitat. Ceea ce mi se pare foarte îngrijorător. Dar voi încerca să recuperez, cu riscul de a fi mai puțin activ pe aici. Mulțumesc!

și luminos. Trădează un suflet foarte sensibil. Începutul poemului pare un pic banal (înflorirea sentimentelor e o imagine destul de uzitată), dar sfârșitul e partea de forță, cu acea clepsidră a gândurilor comparată cu o corabie fără pânze. Succes!

copilăresc acest text cu tentă simbolistă. Ca și cum autorul și-ar trăi din nou copilăria, la marginea unui pârâiaș. Pântecul, de fapt, nu e de piatră, dar gura ieșirii este. Limbajul seamănă, în mare parte, cu acela din cărțile de povești. Doar finalul te scoate din acea stare de reverie.

Ştefan postează tetxte pe Agonia din 2003. Adică, de 20 de ani. Are postate 5600 de texte. Încă de la început, a cochetat cu ambele forme: versul alb şi sonetul. După 20 de ani, vine şi cere părerea constant, cum că nu se pricepe, cum că nu ştie, victimizându-se de multe ori. Eu cred că se foloseşte de noi, că vrea să scrie texte cât mai bune, iar strategia lui că nu ştie etc etc, este pentru a atrage atenţia, în detrimentul altora. Ceea ce nu mi se pare corect. Adică, în 20 de ani, ar fi trebuit să evolueze enorm, să citească enorm, nu să facă pe neexperimentatul, pe naivul. Şi Ilie e de 20 de ani pe site, şi nu recurge la asemenea tertipuri.

ar fi interesant daca ai cunoscut-o in fata oglinzii, sau privindu-te in altceva ce reflecta imaginea ta. O apa, umbra etc.

ce e aiurea: de rahat de demon; plină de viermii

nu trebuie să exagerezi

pune: plină de semnele, apoi scoate rahatul de demon

şi ai un poem foarte bun, mai bun decat majoritatea sonetelor tale

din nou, că mă trădează tastele

gerunuziul

de fiacare e ivind trecutul? nu merge genrunziul

e ivit, poate, sau scornit, trezit etc

iar aici: Şi între sunt femei să mă mai nască

între cine? între ce?

părerea mea este să nu te mai grăbeşti cu postarea sonetelor, ca să le corectăm noi pe aici gramatical şi să le clarificăm sensurile. Tu trebuie să faci asta, cu răbdare, să te chestionezi cu privire la sens, gramatică etc.

graba strică treaba

Pe lumea asta-n de păcate cnutul

Ivind cu fiecare-n drum trecutul.

versurile astea 2 trebuie clarificate. Nu se intelege bine ce vrei sa zici.

despre sinceritate era vorba. Si despre caracterul constructiv al comentariilor. Despre mediocritate, nu-ti face griji. Sunt mari critici literari care au spus ca cea mai mare pare din opera lui Nichita inseamna balast, si doar un pic procent inseamna genialitate. Este vorba de Grigurcu. Dupa ce am citit toate opera lui Nichita, am ajuns la aceeasi concluzie. Insa, creatiile alea geniale le iubesc, ma fericesc. Pe celelalte ma fac ca nu le vad. Asa ca sa nu ne plangem daca noi ne zbatem in mediocritate. Ideea este sa reusim, din cand in cand, sa atingem un alt nivel, priducand o emotie puternica. Si daca 5-6 creatii trec de testul timpului, e un lucru mare. Numai de bine!

Am observat, în ultima vreme, foarte multe texte bune trecute cu vederea de steluțari. Și în cazul tău, poemul cu numerele merita să fie evidențiat, așa cum merită și acesta. Cred că o să-mi încalc promisiunea și voi cere o mărire de nivel, ca să nu mai rămână astfel de texte nepremiate. Autorii trebuie motivați, stimulați, recompensați. Te salut!

Bravo, Ilie, ai surprins straturile acelor vieți foarte bine. Repetițiile accentuează stările, jocurile de cuvinte sunt inspirate. Te felicit!

Un text inițiatic. Un pic de Coruț, un pic de Shambala. Misticismul prinde bine. Finalul e bine ales. Am citit cu plăcere!

trebuie refăcut. Are alt ritm. Se impune o silabă în plus. Puneți "mai" înainte de reci.

să nu deviați foarte mult de la ceea ce ați simțit. Alegerile vă aparțin. Luați-vă timp, reveniți după mai multe zile peste versuri. Le veți privi și din alte unghiuri.

de a nu vă opri la timp. iar aţi scris 2 poeme în loc de unul.

vă este frică de textele scurte? la faţa soarelui se termină primul poem. e vorba de calatorie. apoi se intampla alte lucruri, care nu mai au aceeasi disciplina tematica.

in orice caz, mi-a placut.

se repetă vântul.

oricum, finalul mi se pare prea soft. aş prefera

în tăcere
mimând fericirea