Poezie
Mort
1 min lectură·
Mediu
mi-am recuperat ochii din orașul celor abandonați
și-am plâns pentru ultima oară;
dar nu pentru tine, ci pentru toți acești ani în care nu am văzut curcubeul, ci doar ochii tăi.
pe drum,
am zâmbit călătorilor de parcă m-aș fi întors din orașul în care dragostea nu doare,
prefăcându-mă că nu m-ai rănit niciodată.
mi-am citit trecutul și speriată m-am agățat de litere albastre și verzi, dorind cu disperare să trec cu bine și de aceest anotimp.
te-am îngropat fără lacrimi, dar cu sufletul gol;
apoi am scris în dreptul a tot ce-mi amintea de tine: mort.
în țara aceea mi-am interzis să mai ajung;
mi-am interzis să înviezi pentru mine.
012488
0
cred ca daca te-ai osteni nitel si ai mai scapa de oarece balast, poezia ar iesi de la \'atelier\', sunt lucruri spuse bine, metafora bine inchegata, dar...si imagini puerile, demonetizate - vezi mai ales ultima strofa
titlul, cam neinspirat, cu toate ca se stie la ce faci aluzie
putin mai multa grija la text, bafta