Noi și cenușa
atunci când îmi ard ochii privindu-i pe-ai tăi, aștept ca mocnirea lor să se sfârșească. în zadar. iubitule, hai să murim îmbrățișați, cu ochii mei în ai tăi, să ne sfârșim odată cu
CMConstantinescu MirelaDoar mirii pot scrie
răscoliți de lunile pline din vară, dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar și în vârful degetelor, iar noi am șoșotit zâmbind de fericire. v-au scris pescărușii cu un albastru emotiv,
CMConstantinescu MirelaAș fi vrut
aș fi vrut să te chem, însă te-ai fi mutat în orașul surzilor și-ai fi ignorat vocea mea. aș fi dorit să te-ntreb dacă-ți amintești ce culoare au ochii mei, dar mi-a fost teamă că nu vei
CMConstantinescu MirelaRănită de vise
m-a mușcat statuia lângă care poposeam pentru sărutul dimineții, rugându-mă să nu mă mai întorc fără tine. te-am invitat să fugi cu mine spre răsărit convinsă că, amintindu-ți de acel ieri
CMConstantinescu Mireladedicație tristă unei Spanii în sărbătoare...
morminte goale pecetluite cu jurămintele unor ochi tineri, flămânzi după plecăciuni și victorii; râd de moarte într-un minut de glorie, prea scurtă pentru asurzitoarea liniște a inevitabilei
CMConstantinescu MirelaMort
mi-am recuperat ochii din orașul celor abandonați și-am plâns pentru ultima oară; dar nu pentru tine, ci pentru toți acești ani în care nu am văzut curcubeul, ci doar ochii tăi. pe drum, am
CMConstantinescu MirelaFurculițe de miere înfipte în inimi
Aș fi vrut să te chem, Însă te-ai fi mutat in orașul surzilor Și-ai fi ignorat vocea mea. Aș fi vrut să te-ntreb dacă-ți amintești ce culoare au ochii mei, Dar mi-a fost teeamă că nu vei
CMConstantinescu MirelaRobot
pari un robot rușu în obraji uneori, îmbrățișând văduve încălțate-n bocanci din secolul trecut. robot în pijamale de mătase ai iesit pe ninsoare. ți-au degerat degetele de la picioare, dar
CMConstantinescu MirelaLibertate ieftină
între ziduri nepăsătoare au scos capul puii de curcubeu ce-au stârnit dintotdeauna glasuri vesele de copii; până azi. i-au cernut bucurii sparte, i-au împins la război orizonturi ce veneau
CMConstantinescu Mirelapantof fericit
Pantof neiubit, pierdut în mijlocul unei mlaștini pline cu broaște otrăvite. Pantof de mireasă, alb, pășind spre o lună de miere și nu de bomboane de ciocolată. Pantof cu toc înalt al unei
CMConstantinescu MirelaEu scriu
Îmi scriu poveștile uneori pe coli albe de hârtie, Bine așezate în pagină Cu alineate și cu cerneală neagră și inteligentă. Altele le pictez pe cojile curate ale copacilor
CMConstantinescu MirelaO noua iubire
Au înflorit macii doar la tine la poartă Și pe ulița pe unde te întorci acasă seara târziu. În verandă e mai multă lumină, Am trecut demult pe acolo să-ți văd ochii, viața, amintirile... Dar
CMConstantinescu MirelaNeimplinire
Orice zi pentru mine E un început al speranței neîmplinite. Și în fiece clipă O reînviorare a vanității ce mă stăpânește Stă să se năpustească asupra-mi. Și chiar dacă în seara zilelor
CMConstantinescu MirelaPuterea adevarata
Suflă. Suflă peste vârfurile brazilor Și adună-mi vulturii care plutesc deasupra. Dă-mi-i pe toți Și hai să le smulgem aripile Și să le dăm drumul să zboare apoi. Hai să numărăm Fiecare
CMConstantinescu MirelaTristetea Soarelui
Străzile sunt azi înțesate cu flori. S-au deschis toate, Au înflorit când Chipurile noastre au devenit Într-o singură privire Soare. Și Soarele a plâns Sfârșindu-se. Ne pare rău; Noi n-avem
CMConstantinescu MirelaMi-e dor de tine
Mi-e dor de paianjenul cu dinți de cristal, Cu nasul acela prelung și cu plete, Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde În inima caldă pe care noi nu o știm, De ochiul al trei-lea al său, De sete,
CMConstantinescu MirelaToti stim cum se invarte lumea
Toți știm Cum se învârte lumea: În cerc. Și soarele și pământul e tot rotund, Însă noi avem inimă; Iar soarele pătrunde prin ea, Ne încălzește sufletele. Azi mie, Mâine cine știe cui… Eu
CMConstantinescu Mirela