Poezie
ULTIMA IUBIRE
1 min lectură·
Mediu
Plimbari prin parcuri trec prin amintire.
Cascada alba si salturi in zapada
tintesc mereu spre ultima-mi iubire,
cand totul e curat,nimic nu vrea sa cada.
Eu am compus cu tine seninul lunii,
am transferat sublimul intre iubiri nebune
si am tinut intruna,sa fug de gura lumii,
sa ard in fericire,sa n-am nimic a spune.
Din ghemul vietii mele ti-am oferit sfarsitul
si te-am avertizat ca n-am nimic de dat;
iubind,n-am vrut sa mostenesc pamantul,
ne-am aruncat in gol,spre un vis nelimitat.
Si azi,cand obosit raman pe-o treapta,
fara sa am nimic ca sa rostesc in soapta,
cand valurile vietii ma-nping in unic sens
si mintea mea orbita e plina de condens,
cand ai plecat pierduta in bani si agonie,
crezand ca e mai bine sa nu ai datorie,
constat la asfintit,cu tainica uimire,
ca nu esti tu,de fapt,ultima mea iubire.
022.764
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “ULTIMA IUBIRE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/8561/ultima-iubireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pe scurt:frumos.
La reconectare.