Cristi LAC Lupu

Cand se lasa seara pe intinderea apei, o liniste mormantala cazuta intr-o imbratisare nocturna cu luna,accentueaza frumusetea fragila a ultimului fior la vederea amurgului care inroseste

Adie in ureche zgomotul de picuri ce cad necontenit din pestera in care eu sunt o stalactita ce-si varsa lacrimile pure si impare: unu, doi, trei... In linistea din grota te-ai

Apus de soare pe-nserat, Penumbra scalda zarile,- Pe camp fac valuri florile Si totul pare-nsangerat. In amurgul ce persista Gratie plina de fiori, Din campia de viori Se aude-o arie

Ai fost intai o adiere de vant Care mi-a racorit ranile fierbinti, Mi-ai invadat sufletul cu avant Asteptand amandoi primavara,cuminti. Ai fost ultima raza sfioasa de luna Din noaptea rece

Prin frunze-si trece tristul suier vantul, Mai palpaie-o lumina-nsingurata, O boare lina acopera pamantul Stele se sting si zorile se-arata. O floare-nmiresmata,fara seaman Gingas parfum ai

Privim stancile- Le vedem grandoarea, Dar tacerea lor N-o intelegem. Privim florile- Le vedem frumusetea, Dar naturaletea si gingasia Nu le-o cunoastem. Privim oamenii- Le vedem doar

Intensitatea sentimentelor s-a diminuat, Micsorand tonusul general al vietii Pe care o strabatem,cu gandul resemnat, Abrutizand valoarea calitatii- Resortul sentimentului orb si zadarnic Timorat

Stam pe fotoliu si priveam absent scenariul de pe geam, din cand in cand mai alungam, o musca ce ma enerva cumplit cu zumzetul ei chinuit. Raman perplex, ba chiar blocat, si ochii-n cap mi

C-un zambet ironic privesc creatura din oglinda, ce se zgaieste bufonic cu ochii mici,de ghinda. Si-n loc de ureche o scoica aveam, care facea pereche cu vuietul marii ce-l auzeam. Cu

O noapte tacuta si-un suflet stingher Cu ganduri de suflet in ganduri de noapte,- Interceptez in bolta de pe cer: Freamat de ganduri,vise si soapte. Rascruce de drumuri strabat solitar Sub

Hiperspatiul abunda de zumzetul tainelor nedescifrate,ce hoinaresc frenetic spre tintele luminoase ale stelelor, pe care sufletele nepieritoare isi regasesc adapostul ermetic. Mistuiti de

O pala lumina la geam se ivise, caci noaptea cu ziua se infrunta, si genele,molcom,reancep a misca. Raman pe retina secvente de vise, dar mai ales...imaginea ta. Iar somnul agonic ce se

Din copacii strambi si negri Se desprind corbii si luna, Si un urlet grav,sinistru Se inalta-n noapte-ntruna. Dorm pe cripta aspra-rece, Fastuasa cruce-i perna Ma trezesc cu ganduri

Ma-ncearca-un straniu joc: Suspinele,speranta,nostalgia, Ce-n susur clar,in unde cristaline, Mi-a aratat... trufia. Doi ochi cu gene lungi, Din care-si face struna, O simfonie si-un plans De

Cand ies pe strada pasii lin ma poarta, si vad copii cersind- Ah!Ce cumplita soarta! O vreme rece, iar cerul parca plange c-o ploaie plicticoasa, ce se preschimba-n sange. Adulti cu fete

Te-am asteptat in gand la \"Masa Tacerii\", scriam un vers,delirand, plangand, in asteptarea primaverii. Si vroiam sa spun totul in acest vers schiopatat, dar ca un

Daca stiam ca marea-i plina de meduze Iar tu ramai iluzia mea desarta, A vietii mele prea tulburatoare soarta, Mai bine ma ardeam pe buze. De-as fi putut ,as fi facut prapad, Mi-as fi-ngropat

Parul tau,parul tau, Ce-mi alinta corpul meu Cand ajung la apogeu Imi doresc sa-l simt mereu Parul tau,parul tau. Parul tau,parul tau, M-a innebunit mereu Cand il simt pe corpul meu Ma

Ades\'imi spal obrazul cu roua diminetii Si sorb cu voluptate nectarul de pe flori Culeg cu nerabdare toti trandafirii vietii Parfumuri delicate imi invadeaza-n nari.

Aceeasi bataie de aripi tarzie, Si-o muzica lenta de clopotei, Mirosul specific cu iz de campie, Ma redesteapta sporadic.E trei. O boare adie in casa...Si-i bine. Iar trupu\'-i usor ca o pana

Lacrimi,lacrimi,lacrimi, Imi strabat faptura Ma gandesc la tine, Ochii-mi plang intruna, Lacrimi,lacrimi,lacrimi... Ganduri,ganduri,ganduri, Astern pe hartie Caci imi este teama, Ce

Diafana-ti vad faptura Prin paienjenis de lacrimi Sufletul mi-e plin de patimi Cred ca mi-am pierdut masura Iar acum imi cer iertare Asumandu-mi suferinta, Stiu,ca ti-am ranit fiinta, De

Ma vei barfi,cu sarg,la colturi de strada, In baba,curand,tu te vei metamorfoza, Caci ochii tai sunt incapabili sa mai vada Si sa mai inteleaga-acum cate ceva. Te-a transformat in animal feroce

Ninge,ninge,ninge Ce frumos e-afara, Drumul se asterne Cu zapada iara Ninge,ninge,ninge... Visuri,visuri,visuri Ma-nvaluie atroce Numai romantismul M-a cuprins