Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri

lăsându-le pe orizontul din priviri,

iar seara când văd zarea simt că mă înec,

dar am idei abstracte și nu vreau să plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,

clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,

spânzurăm poate haosul printre rânduri.

Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mișcă stâncile munților

cu recunoștința sudorii frunților,

sub adierea unui cuvânt din grindă.

Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din pașii mei fac cadou pentru lumină

poteci de flori îndrăgite de-o albină,

iar lângă izvorul unde lacrimile curg

strâng alese doruri în tristul meu amurg.

Comentarii (1)