Poezie

Mângâieri pentru rugăciune

1 min lectură·2 iunie 2005

Mediu

Mângâierile ne-au dus spre rugăciune

având renașterile învelite-n verbe,

iar sărutul, un dans stins pe-un tăciune,

are răspunsuri psihologice superbe.

Poarta dimineții închisă cu un lacăt

ne împinge către noaptea nepăzită

și-avem tristețea pe un val în treacăt

peste un gând ars și-o frunză veștejită.

Surâsul ruginit l-am uitat în haltă,

printre cerșetori de iambi și triolete,

piatra ce ne-a lovit era prea spartă

și-am rămas cu dorul tânăr pus în plete.

Nu am apus în arhiva întâmplării

și nu avem nopțile ascunse-n lacrimi,

doar candori răsar pe orizontul mării

pe apele liniștite de uitări și patimi.

Stele trecătoare uitate-n întuneric

ne-au impus balansul spre o plecăciune,

am ajuns pe cărarea muntelui tomnatic

și mângâierile ne-au dus spre rugăciune.

001.270

Constantin Rusu. “Mângâieri pentru rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/125100/mangaieri-pentru-rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.