Poezie

Și... atât aș zice

1 min lectură·3 martie 2005

Mediu

Pașii mei prin zăpadă seamănă iarba

Pașii mei prin iarbă seamănă zăpada

Luna mi-a dat odată taifunul serenadei

Muntele fără ceas a orbit dar am aflat că

Oglinzile sunt calendare cu zile puține

Soarele ne încălzește privirea supărată

Pe eternele sale raze înfloresc trandafirii

Rugăciunea îți cere să-ți împarți fericirea

Și să pui pe stropii de rouă bucuria iubirii

Dacă vrei simfonia zâmbetului universal

Vorba răvășită pe cer va spune doar nu

Însă cascadele vii lovesc clapele de pian

Și compun simfonia sufletelor poleite

Þinute în labirinturi cu acord de romanță

Pe refrenele omului bun pentru om bun

Iubita mea îți dau înapoi zarul care te-a ales

Cuvintele mele sunt rimele surâsului tău

Care îmi mângâie mereu tristețea aparentă

Împrăștiată prin doinele acordului de nai

Pentru eternitate pe poarta sărutului tău.

001.165

Constantin Rusu. “Și... atât aș zice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/108934/si-atat-as-zice

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.