poetul postmodern are

100 de ochi 256 de degete și faceți d-voastră socoteala câte mâini și câte picioare din profilul drept aduce cu shiva din profilul stâng cu maica tereza și poate fi văzut zilnic în tramvai braț la braț cu iubita în loc s-o lase pe biata femeie să-și doarmă somnul de veci uneori se întâlnește la un grătar la o bere cu prietenii săi morți colegi de cenaclu fiindcă doar ei mai cred în supranatural și nu râd de cele 256 de degete cu care el își mângâie iubita cu trup transparent până ce aerul se electrizează cuvintele se luminează și toți vecinii din bloc dau fuga să fure curent sau doar să o atingă duios că așa s-a vindecat și femeia care l-a atins pe christos uneori mă întreb dacă poetul postmodern există cu adevărat dacă statuile nu l-au inventat și pe el ca pe acest catren pe care iubita mea gonflabilă și l-a tatuat pe fese în semn de mare admirație și perpetuu orgasm: de ursitoare giulgiul mi-a fost cusut de pleoape/ să văd mai bine zeii cum înmuguresc pe ram/ s-aud cum mă nechează cuvintele sub coaste/ și umbra cum mă strigă zidită de hiram