Constantin Popa Istrițeanu

Uneori, pământul care te-a născut Nu poate fi străbătut: Nici cu pasul, Nici cu trenul Nici cu avionul Nici cu automobilul,

Urmele iernii pe alocuri Încă se mai văd Cu troiene mult micșorate Dar nu complet destrămate De soarele blând arzător Ce tot caută o

La un semnal al Comandantului Suprem, cândva și el, unul de soi Ai noștri veseli marinri, cântând, plecară la război Cu-o singură și invincibilă fregată De mâna doua și ruginită toată Încât pe

Spre cer, mereu privirea se-ntoarce Către Cel, ce pe toate le face Și-acolo, în ele... El este, Iar noi oamenii, cu-a noastră poveste Zămisliți din o vrere Suntem aici pe

Cândva, piane și viori Începând devreme, de-aproape de zori Sunete și note slobozeau Ce uneori se auzeau Până afară, în curtea cu pomi și cu

Motto: \" Numai în tăcere te întâlnești cu Dumnezeu.\" În miez de noapte,

În noi, născuții, urmași ai lui Adam Există ascuns, mereu un dram, De nemurire, ce-i adus De o femeie, soră cu Mama Lui Iisus Ce l-a avut în inimă

Nu știu dacă Toate aceste frunze îngălbenite O să-ncapă, În gura unui vânt lacom Stârnit undeva pe pământ? Depinde cât va fi el de flămând Dar parcă,

"Dedicată coordonatorilor, editorilor, creatorilor ce publică în acest site și tuturor cititorilor." PAȘTE FERICIT! Alături de cei dragi și după Marea Taină a

Timpul este însuși Dumnezeu?” Nichita Stănescu ( I se dedică acest poem) Ne plămădim Și într-o zi venim în el După care existăm Până într-o altă

O simplă urare vă zic acum De Ziua Sfântului Crăciun: Să fiți cu toții sănătoși Plini de viață și voioși, Iar la sfârșit... De an, ce-i aproape

Suntem ce suntem Și nu ce vrem, să fim De când ne naștem Până când murim Și-n fiecare clipă ne hrănim Cu orgolii mari Sau uneori

Într-o zi Creatorul S-a întâlnit cu Adam, omul Ce era a Lui Operă, nu mare , dar specială Pe care l-a întrbat: Tu

D-lui Antonescu, care afirmă că știe tot și are soluții. -------------- Unii spun că ei știu

Femeia Aforism: “Femeia e jumătatea lumii.” Femeia e jumătatea lumii Cea mai frumoasă creată vreodată. Ea a luat miezul cel bun din taina humii Și l-a dat în grijă la prima ei

Stelele în depărtări ard Și din când în când, în miez de noapte cad Se duc de unde vin Și, vin de unde se duc Oare, e un truc!? Sau e un mister al Creației, Care și Ea

Ziduri de case uitate de timp Cu pietre și cărămizi sfărâmate Iar altele pe lângă ele aruncate Printre lucruri și peste urme așezate Stau și

Dascălul e, un om ca oricare, Fără de care, În viață n-am fi, ce suntem fiecare Undeva, acolo pe câmp, ținând în mâini coarne de

Orice copil e un înger, s-a zis S-a și scris, undeva De cineva, cândva. El în priverea-i cuprinde un cer În care,

Sunt, acum și aici Că am fost sortit Și ales din mii și mii Ce ar fi putut Fi și ei Dar..., eu m-am născut Ca un dar De

(1) Unul se tot crede mare Cel mai tare din parcare Dar ca nume-i mititel Doamne,cine mai e ca el!? (2)

Ea, cu vorbe dulci îl cheamă, Și îl roagă, să-i facă ei reclamă Ca femeie, cum că-i bună, Deși, nu mai e...chiar jună. 20-21 dec. 2009

(1) Cazi și te ridici Chiar și dintre stânci. (2) Cu prea mult orgoliu Uneori ajungi la doliu.