Poezie
Orgolii
1 min lectură·
Mediu
Suntem ce suntem
Și nu ce vrem, să fim
De când ne naștem
Până când murim
Și-n fiecare clipă ne hrănim
Cu orgolii mari
Sau uneori mai mici
Ce strânse stau
Ca la un lanț a sale zale sau verigi
Și-avem impresii
Alteori obsesii,
Închipuiri, fantasme
Ce ne produc, plăceri fugare, sau orgasme
Când suntem singuri
Sau, cu cineva în doi.
Ce bine ar fi,
De ne-am privi!
De undeva de sus
Că, poate într-o secundă
Am avea un surprinzător răspuns
La, ale noastre întrebări și frământări
Și ne-am gândi
Atunci când ne-am privi,
Că nu suntem mai buni ca alții
Și nici, chiar mai înalți ca trup
Nu prea bine stăm, nici ca statut moral
Și nici ca ideal
Ci, suntem mărunți, niște pitici!
Ce vom sfârși cândva,
La umbra unei cruci.
4 – 5 ian. 2008
Galați
001493
0