Viața-i o cursă
Atletică, în care toți alergăm
Neîncetat, parcă am fi în transă
Și mereu în criză de timp
În orice anotimp;
Că-i vară,
Cu caniculă afară
Că-i iarnă,
Cu ger și zăpadă pe
Ea vorbea, cu cine vorbea
Ea, care demult a plecat?
N-am aflat
Și deodată a apărut
A pus mâna pe un dud
Din fața casei și mi-a zis:
Până la urmă te-ai dus,
Câte un drum părăsit,
Care nu se mai știe
De cine și când a fost croit
Nu mai e străbătut ani de zile
Nici de oameni , nici de animale,
Sau de altceva…
Și-n a lui
Soarele a apus
Parcă un colț de ochi l-a ascuns,
Luna și ea a apus,
În celălalt colț de ochi s-a dus.
Cuvântul și vorba au tăcut,
Într-un colț de gură,
Ca o ruptură,
A timpului
În fiecare zi, să vezi cum răsare soarele
În fiecare zi, să trăiești, sau să vezi o bucurie
Care… a ta să fie,
Sau a altuia
În ele vei găsi, mereu un dram de fericire,
Iar
Sorcovă veselă
Tare aș zice, că e ea
Dacă, și noi am avea
Și pe masă și în pungă
Ca tot anul să ne-ajungă
Să nu fim, iar nevoiți
Să umblăm pe străzi cârpiți
Și
Când te-ai născut, ai tăi părinți
Pe dată te-au moșit, cu numele unuia dintre cei Trei Sfinți
Ai lunii de-nceput
Și-n care, o zi e-a-lui Mihai,
Prietenul de peste Prut,
Din megieșul
Stau într-o adâncă tăcere
Undeva, în camera mea de la etajul unu
Dar… afară pe stradă se aud țipete stridente
Ce parcă intră și ies din mine
Ca și cum s-ar
În adâncul ce pătrunzi
Totdeauna va cuprinde
Acel miez ce nu se vede
Și din care se desprinde
Adevărul ce se crede
Și de cel ce-l înțelege
Și de cel ce nu-l
Acum, în aceste zile
Când retrăim patimile îndurate
De El, Fiul Ales
Ar trebui ca fiecare
Să înviem în sinele din adâncul nostru
Sub o Icoană a Lui
Din acel miez
E o zi de decembrie
În multe locuri ninge
Uneori chiar viscolit,
Iar aici unde sunt
Plouă neîntrerupt
În orele de așteptare
Ce-au început cu șapte dimineața
Și s-au sfârșit ,
În timp, încă din copilărie
Auzim că suntem în grija și ocrotiți
De-o ceată de sfinți
Noi, și-ai noștri părinți,
Iar înainte i-a avut:
Pe bunici și străbunici
Dar…
Plânge Polonia, plânge
Cu lacrimi fierbinți amestecate cu sânge
Sânge ce curge, din ai săi fii, ce se vor strânge
În strâmte și triste morminte
Avându-l în frunte