Poezie
Tăcerea și țipătul
1 min lectură·
Mediu
Stau într-o adâncă tăcere
Undeva, în camera mea de la etajul unu
Dar… afară pe stradă se aud țipete stridente
Ce parcă intră și ies din mine
Ca și cum s-ar naște
Acolo, în adâncul meu și fără voia mea.
Le las să-si facă jocul,
Căci dincolo de ele
E o altă tăcere,
Soră cu a mea
Ce poate că vine
Din îndepărtate stele
Ca să se întâlnească cu a mea tăcere
Când se întâlnesc, se recunosc
Și se salută într-un stil apropiat de cel japonez
Ce aproape e o tăcere de alta!
Dar, și de țipătul din jur
Cel ce precede uneori, o moarte
Sau de cel, ce deschide calea unei noi vieți
Atunci când se naște
Și când bucuria se unește cu durerea
Până la contopirea totală
Așa și tăcerea cu țipătul
Câteodată, parcă ar fi rude apropiate:
Soră și frate.
15 - 16 10 2011
001.139
0