Constantin Iurascu Tataia

(bonsoir...pardon...vă rog să mă scuzați
fusei plecată într-o misiune
apoi, remarc cum că sunteți ca..frați
regrete pentru intromisiune..)
(Gena Gurău)

De nu dorești limbaj vulgar, pe bune,
Îți dau din experiența mea un sfat:
Nu spui „băgat” ci „intromisiune”
Și-așa umoru-ți este elevat

(Dacă ne luăm de „mama” aia,
Facem, cred, o treabă cu temei,
Dacă venerabilul Tataia
Încă tremură de frica ei.)
(Ioan Petru Gârda)


De trei decenii, cu alai
Plecat-a soacra mea spre Rai,
Și teamă dacă-ar fi să-mi fie
Doar dacă vine ca stafie.

(Epigramiștii sunt acei,
Ce uneori mai calcă-n oale;
Se iubesc tare între ei
Dar aprig își mai dau... la \"gioale\"!)
(Ion Ruse)

Eu bănuiesc - și-ți spun matale -
Acei ciudați epigramiști
Ce-obișnuiesc să dea la gioale
Au fost, cândva și fotbaliști.

Foarte multe intervenții catrenistice explorează și exploatează sfera relațiilor bărbați-femei. Încerc să dau o explicație deși prevăd că se vor solda cu multe replici bazate pe sex, impotență, aluzii la climaxul vîrstei a treia și așa mai departe. Dar dacă vor contribui la înflorirea epigramei accept riscul.

Lecturează analiștii
Și pun întrebări vitale:
Oare toți epigramiștii
Au obsesii sexuale?

(Dacă beau rachiu sau bere
(Toți se dau c-ar fi de viță.)
(Valeriu Cercel)

Intervin eu c-o notiță
În a noțiunii sferă:
Unii sunt români de viță
Dar atinși de filoxeră.

Salut pe prietena Carmen Atropa, care își răscumpără absența de 2 săptămîni printr-o vie activitate epigramisto-agonistică. Am o replică la catrenul tău.

Asta-i lipsă de-ndurare,
Cel de sus e-un retrograd,
Cînd e arșiță mai mare
Ne expediază-n Iad?

(Când firul vieții-i consumat,
El, centrul lumii... un \"pivot\"
Nu vrea să fie înhumat
Ci pus în urnă, ca un vot.)
(Ion Ruse)

Mă socoate chiar credul
Cu ideea lui ghidușă:
Votul lui va fi vot nul
Că-i sub formă de cenușă.

(Din specimenele umane
Le știm noi), dac-ar fi grefate
Pe porci o parte din organe,
Respinse-ar fi (cu demnitate).
(Garda Petru Ioan)

Nu reusim la porc, se stie
Ca prin genetice demersuri
Sa-i dam impuls spre poezie,
Nu stie-a grohai in versuri!

Nu-mi place catrenul semnat de Colonescu, poanta nu e decît o expresie banală folosită de oameni obișnuiți. Exemplific cu un catren scris în urmă cu peste 40 de ani de un regretat epigramist ieșean, Costache Plăcintă care sugerează fin ideea spusă abrupt și banal de domnul Colonescu Catrenul lui suna astfel:

Amicului meu I.Z.

Amicul elegant și fin
Azi foarte supărat e
Că n-a găsit la magazin
Și pălării patrate.

Parcă e ceva mai subtil, nu-i așa? Iar acel care se supără cred că chiar posedă cap așa cum ai spus mata!

Catrenul lui GPI îmi place deși unele urechi mai sensibile se revoltă cînd sunt folosite comparațiile cu eroi porcini.Poanta pregătită pe noțiunea de imunitate este inspirată iar în producția epigramatică nu avem cum să ocolim sintagme și expresii de largă circulație. Și eu am folosit argumentație \"porcină\" într-un catren mai vechi, pe care îl și reproduc spre argumentarea celor de mai sus.

Este posibilă grefarea pe om ale unor organe de porc
De cînd aflai, eu creierii mi-i storc
Să-mi limpezesc ideea năzdrăvană,
Că prin grefarea unor părți din porc
Se-nnobilează specia umană.

Chiar dacă pornește de la porc, poanta cred că este bună.

Dan Norea, să-ți dea Dumnezeu sănătate deplină și vioiciune de spirit mereu activă! Ai reușit să trezești în mine prin descrierile inspirate și pozele reușite răscolitoare amintiri ale escapadelor pe care le făceam anual cu prieteni in urmă cu aproape jumătate de secol! Petreceam anual cîte 12-14 zile în deltă, în luna septembrie, la pescuit de știucă iar vînătorii din grup la pasajul de toamnă al gîștelor. Nu prea găseam nuferi înfloriți (după ce cade bruma dispar iar brădișul cădea la fund, fapt care ne înlesnea pescuitul la nălucă)în schimb șalupe vijelioase nu forfoteau ca azi pe ghiolurile din deltă. Se trăia mai primitiv, cu dormit pe plauri ca să prindem pasajul de dimineață iar lipovenii care erau angajați pentru a ne duce de colo-colo cu lotca, pregăteau la amiază cîte o ciorbă pescărească din 10-15 specii de pește, cu apă din ghiol, (pe care o foloseam și ca apă de băut) și să mă bată Dumnezeu dacă nu simt și acum pe cerul gurii gustul delicios al acelor ciorbe!. Și nu am avut niciodată enterită! Dane, ești un adevărat vrăjitor al cuvîntului, știi să evoci cu mare măiestrie impresiile de călătorie. Ca și în acel neuitat reportaj din călătoria ta din Egipt. Îți mulțumesc! Tataia

Dragul meu Petru Ioan Gârda, deși ai sugerat într-un comentariu că Tataia are ceva cu tine, vreau să-ți spun că mi-au plăcut catrenele trimise la Sibiu, în primul și al patrulea. E atît de firesc conceput și curge fluent spre poanta surprinzătoare cu plasa luată la tarabă.Iar distihul ales ca moto este admirabil. O strîngere de mînă prietenească de la \"dușmanul\" tău Tataia

Am o mare satisfacție să recunosc efortul deosebit realizat de Cornel Ștefan Rodean de a organiza concursul și în special pentru modul transparent și responsabil în care comunică \"urbi et orbi\" rezultatele. Îmi place că e un tip harnic și sufletist și mai ales că acordă mare atenție acestei cenușărese a literaturii care este EPIGRAMA.Îi doresc sănătate deplină și abia aștept să-l cunosc \"de visu\". Sănătate și dă-i înainte, Cornele!

E adevărat, expresia corectă este a \"a ține pe palme\", are dreptate amicul Gârda

(N-o să-mi iau nasul la purtare!
Nu-mi iau tichie precum chelul,
Dar la o \"vârstă\", e-o-ncântare...
Să vezi crescându-ți iar... nivelul!)
(Ion Ruse)

Eu rețin tot ce-mi mărturisești,
Dar nu cred că este emblematic;
Mă gândeam că vrei să năzuiești
La nivel mai sus, epigramatic.

Icoana(definiție)

(Pictură c-un pios însemn,
Pe sticlă, pe carton sau lemn,
La care mă închin umil,
Când e pe sticla de un chil.)
(Nicolae Bunduri)

O aluzie discretă
Cunoscându-ți fișierul:
Nu te-nchini la etichetă,
Cred că-nchini cu partenerul.

(Trudind din greu la epigramă,
Nea Bunduri creieru-și incinge
Si-atunci coboară iute-n cramă-
Acolo unde bea... de stinge.)
(Gârda Petru Ioan)

Trec peste stângăcia prozodică că i-ai conferit colegului Bunduri o terminație italiană a numelui, doresc să fac o precizare, de care sunt sigur că va fi aprobată de epigramiștii contemporani. O postez în continuare:

Eu te previn, chiar de te-atinge:
Bunduri Nae, ține seamă,
Că nu se stinge înainte
De-a mai aprinde-o epigramă!

(Când e ora de amor,
Soața-i spune-abia șoptit:
Hai mai repede, că mor!
Iar, pe urmă: Te-ai grăbit!)
(Ioan Toderașcu)

Eu ți-aș mărturisi ceva
Cu maxim de sinceritate:
Grozav de mult m-aș bucura
Să am și eu precocitate!

(Bărbaților le spun astăzi adio.
Și-n cântec o să strig:\"O sole mio\"!
Pe sexul slab pun mult mai mult temei.
De azi voi face sex doar cu femei.)
(Virginia Popescu)

Eu nu-nțeleg și nu știu de ce oare
Adio-ți iei de la bărbatul-soare
Și mergi pe Eve. Mult am mers și eu
Și tot mai vreau,bătu-m-ar Dumnezeu!

(Lipsiți de-al meu truism banal,
Nu savuram acest regal
De versuri excepționale
Din capodopera matale.)
(Gârda Petru Ioan)

Eu nu tresar în nici un fel
Când faci insinuări infame:
Sunt mulțumit că-nveți astfel
Cum să \"comiți\" și epigrame.