Icoana

O definiție cu stil,
Vedetă - sticla de un chil (!),
La care, după ce-o citești,
Nu te închini dar te crucești

Eu sunt convins, de bună seamă,
Că lucrurile stau așa:
Să scrii această epigramă,
Întâi ai închinat ceva...

Mi-a dat și mie, Dumnezeu,
Credință - până în rărunchi
Și închinând așa, mereu,
M-am ridicat- sunt în genunchi.

Eu te respect ca pe un unchi
Dar totuși am să-ți spun ceva:
Te-ai ridicat, ești în genunchi...
(La fel și epigrama ta)

Nu sunt scutit de vreo șicană
Deși sunt drept,pecum un trunchi;
Mai am defecte la coloană ...
Și epigramă la genunchi.

Nu stiu cum stai tu cu coloana
La varsta asta de bunic
Insa credeam ca epigrama
O ai la degetul cel mic

De epigramă pot să zic
(Și n-am motive de-a mă plânge):
O am și-n degetul cel mic...
Atâta vreme cât e-n sânge.

Cu noi (dar încă se mai sapă)
Bunduri nu este de-o seamă.
Șaptej\' la sută avem apă,
El are vin și epigramă.

Trudind din greu la epigramă,
Nea Bunduri creieru-și incinge
Si-atunci coboară iute-n cramă-
Acolo unde bea... de stinge.

\"Atâta vreme cât e-n sânge\"
(nicolae bunduri)

Nu știu, o fi de vină crama,
Dar, personal, am a mă plânge
Că nea Bunduri, epigrama,
O umple regulat de sânge

= Apa nu-i bună...



Cu noi (dar încă se mai sapă)
Bunduri nu este de-o seamă.
Șaptej\' la sută avem apă,
El are vin și epigramă.
Dan Norea



De dorul apei nu suspin
Și nici izvorul nu mă-mbie
Căci am în epigramă ,vin...
Și câteodată chiar \"tărie\".
Nae Bunduri

= Gura păcătosului...

Nu știu, o fi de vină crama,
Dar, personal, am a mă plânge
Că nea Bunduri, epigrama,
O umple regulat de sânge
Florin Rotaru

Am îmbătrânit

Cum restul timpului mă \"strânge\",
Cu epigrama ies pe piață
Și-o umplu regulat de sânge...
Că doar așa îi dau viață.

= Necesitate

Gârda Petru Ioan

Trudind din greu la epigramă,
Nea Bunduri creieru-și incinge
Si-atunci coboară iute-n cramă-
Acolo unde bea... de stinge.


Prins pe jos, în vechea cramă,
Cu o fată de mijloc,
Dacă scriu și-o epigramă
...n-o fi foc.

(Trudind din greu la epigramă,
Nea Bunduri creieru-și incinge
Si-atunci coboară iute-n cramă-
Acolo unde bea... de stinge.)
(Gârda Petru Ioan)

Trec peste stângăcia prozodică că i-ai conferit colegului Bunduri o terminație italiană a numelui, doresc să fac o precizare, de care sunt sigur că va fi aprobată de epigramiștii contemporani. O postez în continuare:

Eu te previn, chiar de te-atinge:
Bunduri Nae, ține seamă,
Că nu se stinge înainte
De-a mai aprinde-o epigramă!

Icoana(definiție)

(Pictură c-un pios însemn,
Pe sticlă, pe carton sau lemn,
La care mă închin umil,
Când e pe sticla de un chil.)
(Nicolae Bunduri)

O aluzie discretă
Cunoscându-ți fișierul:
Nu te-nchini la etichetă,
Cred că-nchini cu partenerul.

Am introdus acel \"Nea\", tocmai pentru ca accentul sa nu cada italieneste, presupunand ca in numele d-lui Bunduri accentul cade pe prima silaba. Nu-mi cautati nod in papura, am inteles ca nu va place continutul in ceea ce scriu, dar la prozodie, \"ma prind de piept cu Dumnezeu\".
Ii somez pe teoreticieni sa se pronunte.

După câte știu eu, Bunduri se pronunță în trei silabe, cu accentul pe a doua. Așa că e suficient să îl scoți pe \"nea\".
Dacă greșesc, îl rog să ne spună cum e corect.

Bunduri, fiind un nume propriu, nu impune ,totuși, o regulă a accentului cum nici un alt nume propriu nu este specificat ca accentuare în vreun dicționar.Repet: numele românești trisilabice au accentul, de obicei ,pe silaba a doua. De ex.: Po(pe)scu, io(ne)scu, Stă(ne)scu, Ro(ti)lă, Zo(ri)lă etc Asta nu înseamnă că I.P. Gârda nu stă bine cu prozodia. După cât îl știu, stă chiar F.B.

al Vostru n. bun