Gând despre Dan Prundoiu

Afirm, și nu vin în contrast
Cu-acest maestru în etate,
Că umple pagini cu balast
...De cea mai bună calitate!

Tataia are un complex,
Cum poate un "prundiș nefast"
Să lase comicul perplex.
Pe buze cu... eucoplast.

Afirm, și nu vin în contrast
Cu-acest maestru în etate,
Că umple pagini cu balast
...De cea mai bună calitate!
Gârda Petru Ioan

GIP se face de poveste:
Neagă, cu dezinvoltură,
Că-n beton balastul este
Material de umplutură.

GIP se face de poveste:
Neagă, cu dezinvoltură,
Că-n beton balastul este
Material de umplutură.
CIT

Tataie, scuză-mi ironia,
Matale uiți (voit?) ceva:
O navă (cum e Agonia) :)
Făr' de balast ar eșua!

Dan-T

P.S. În V4 aveți și o sinereză: ma-te-ri-al
Multă sănătate, dragul meu Tataie, mă simt foarte onorat!

Tataie, scuză-mi ironia,
Matale uiți (voit?) ceva:
O navă (cum e Agonia) :)
Făr' de balast ar eșua!
Dan-T

Colosală! Bine că aflăm, în sfârșit, care e baza Agoniei. Fugiți, băi, de la uși!

El duce greul pe aici
În sacul plin de pietricele,
Cum epigramele sunt mici,
Îl umple, vârf, cu ghilimele.

Calimero

Mă tot provoci, așa, pe față,
Dar n-am să te mai contrazic,
Ți-aș da o replică măreață
Dar nu se cade, ești... prea mic!

Dan-T

Dan Prundoiu, cu mult respect.

Se vede-acum, privind atent,
Că-n versuri pline de bonton
Tu pui prundiș, tu pui ciment
Și-i clar: rezultă tot beton.

Mă tot provoci, așa, pe față,
Dar n-am să te mai contrazic,
Ți-aș da o replică măreață
Dar nu se cade, ești... prea mic!
Dan Prundoiu

Eu îl întreb așa, pe față,
Că nu sunt lămurit destul:
Cum iese-o "replică măreață"
Dintr-un biet creier minuscul?

mă opresc aici cu replicile deoarece deja au degenerat;
aș menționa doar că "minùscul", care bănuiesc a fi punctul central al catrenului dvs., nu rimează cu "destùl", eventual cu "crepùscul" sau, făcând o inversiune, în ultimul vers, "minuscul creier", având mai multe variante de rimă! (îmi permit această opinie considerând Agonia un ATELIER literar).
Multă sănătate Tataie!

Cam des apare pe afiș,
Dar are-un obicei nefast:
Având geneza în "prundiș"
El umple pagini cu balast.
Tataia

Tataia-atacul tău nefast,
Se dovedește-a fi o gherlă,
Că uneori și în balast,
Mai strălucește câte-o perlă.

Tataia-atacul tău nefast,
Se dovedește-a fi o gherlă,
Că uneori și în balast,
Mai strălucește câte-o perlă.
M.P.

Nea Mitru, poanta-i bunicică
Dar cine-ascultă ce ne zici
Căci ce conteaz-o "pietricică"
La câte "perle" sunt pe-aici?

Dan-T

P.S.Nea Mitru, nu îți imaginezi cât mă bucur să te văd din nou pe aici, îți doresc multă sănătate și viață lungă!