Despre intrarea României în spațiul Schengen, ministrul Corlățeanu afirmă că trebuie să rupem pisica.

Fac Europei scut,
Cum domnul Ponta zis-a
Și Schengenul de Prut
O să-l mutăm pe Tisa!

Mâța moartă, din ogradă,
O luăm - ca buni creștini
Și o tragem, toți, de coadă...
S-o-aruncăm pe la vecini!

Dan-T

Despre original (Tataia)

Trebuie să remarc din nou (azi) că între primele două versuri și celelalte două există o disjuncție (cam ca la pisica ruptă în două). Dacă prima jumătate ne agită, pe la nas, pisica (nu intrăm în Shengen, Estul ne mănâncă!) punctând, subliminal, cu o a treia expresie cu implicare pisicească, a doua jumătate, spulberabilă în câțiva ani și nșpe miniștri de externe, e la limita credibilului (adică, o tragem de coadă doar dacă e înjumătățită?).

Zău, Tataie, îți înțeleg patosul (clica! păzea, Națiune!), îți respect opinia politică, dar ce te faci peste 5 luni, sau doi-trei ani, cu toată producția asta? Nici Corlățean, nici alte personaje politice n-o să reziste timpului. Și atunci?
Văd că în replică mutarea e spre alt punct cardinal. Se poate și așa, și așa.
Dar de ce trebuie să rupem, pentru asta, pisica? Și, dacă așa a zis un ministru, de ce s-o tragem, tocami atunci, în consecință, de coadă?
N-o tragem zi de zi?

Calimero

Înspre Est ne-mpinge clica,
Poate-oricine clar să vadă:
Corlățeanu-a rupt pisica
Iar românii-o trag de coadă.
Tataia
,
Vin și eu cu poante slabe:
Dacă-i ruptă, mâța-i pradă
La români c-o trag de coadă..
Ceilalți o trag, de labe.

O întrebare: care clică ne împinge spre Est, eu cred că-s tare orb, nu văd deși spui, Tataia, că"Poate-oricine clar să vadă", ori se vede numai din Moldova, din Banat nu. Oricum catrenul nu rezistă în timp, păcat de steluță.